Iubirea este răsuflarea lui Dumnezeu dăruită nouă. Dintru început toate s-au facut doar cu iubire și prin comuniunea continuu a iubirii.
Iubirea nu are jumătăți de măsură. Iubirea nu minte. Iubirea nu are ascunzișuri. Iubirea are întotdeauna timp. Iubirea nu caută și nu găsește scuze. Iubirea nu este acuzatoare. Iubirea nu are reproș. Iubirea este balsam. Iubirea este completare. Iubirea este vindecare. Iubirea este viață. Iubirea este pace. Iubirea este mântuire. Iubirea este siguranță. Iubirea este caldură. Iubirea este mângâiere. Iubirea este într-ajutor. Iubirea nu știe matematică deci nu face niciodată calcule și nu ține minte cât a dăruit și cât trebuie să primească înapoi. Iubirea înalță. Iubirea oblojește. Iubirea este continuu întelegere și se exprimă ușor și blând, este înteleasă și prin gânduri. În iubire cuvintele sunt exprimate la un alt nivel de trăire, sunt înțelese chiar spuse în șoapta cea mai delicată. Unde nu există înțelegere nu există iubire.
Cel ce revarsă iubire este răbdator, cald, blând, bun. Cel care iubește și este în comuniune continuu cu persoana iubită nu moare niciodată. La fel persoana careia i se revarsă iubirea este vie și nu moare niciodată. Se completează reciproc și se întrepătrund în iubire rămânând ființe distincte. Iubirea construiește nu sfarămă idealuri, visuri sau personalități. Nu este corectă afirmația ,,jumătatea mea,, căci persoana careia i se împărtășește iubirea este un întreg care la rându-i primind dăruiește iubire.
Dumnezeu L-a făcut pe om din iubire. Iubirea lui Dumnezeu este necuprinsă de fire. Este continuu și infinită. Este nedespărțită și dătătoare de viață. Iubirea lui Dumnezeu dă totul:
,,Să facem om după chipul și asemănarea Noastră,,-Facere. Deci din iubire Dumnezeu ne-a făcut asemenea Lui. Nu ne-a creat din altceva inferior ci cu iubirea desăvârșită ne-a făcut asemenea Chipului Său.
Mântuitorul Iisus Hristos Însuși S-a făcut prin jertfa (iubirea) Sa lumină.
El Însuși spune:
,,Eu sunt Lumina lumii!,,-Ioan. Deci prin iubire și jerftă lumină și iubirea aceasta jertfelnică ne-a dăruit nouă ,,viață veșnică!
Jertfa dulce a iubirii este intensă nu este facută cu părere de rău ci este dăruire deplină și se poate asemăna pentru întelesul nostru cu lumina unei lumânări. Lumânarea dăruieste, revarsă lumină și căldură, dar ca să dea lumină ea se topește pe sine. Se jertfește, puțin câte puțin conștientă că aceasta îi este menirea. Degeaba rămâne nearsă căci așa nu poate revărsa caldura luminii. Intreagă ar rămâne neîmplinită. Am văzut citind diverse scrieri sau cugetări ale filozofilor ale scriitorilor, gândul că iubirea nu are așteptări. Eu aș spune iubirea are răspuns deplin prin părtășie, nu așteptări. Răspunsul la iubire este împărtășirea, părtășia primirea iubirii. Bucuria din ochii și inima persoanei careia i se dăruiește iubire.
Aici exemplele pot fi foarte multe:
Bunicii noștri se jertfeau pe sine ca nouă să ne fie mai bine. Din iubire. Jertfă fără așteptarea vreunei răsplătiri. Poate vârstnici ori îngreunați de boli și suferințe ei nu simțeau durere revărsând peste noi căldura iubirii lor:
,,Lasă-l mamă să mai doarmă că este obosit/ ți-am făcut focul, este cald acum să nu mai ieși în ger/ pe masă ai gogoși calde și plăcintă/ vezi că sub fața de masă ți-a lăsat tataie două sute de lei/ ai grijă mamă/ te pupă mamaie, să îți meargă bine/Dumnezeu să fie cu tine/ Ori poate prin lacrimile vărsate pe furiș în rugăciunea pentru noi/ la momentele când fiind prea grăbiți închideam prea repede telefonul ori când plecam prea iute/,, ș.a multe exemple care prin tăria lor fac simțită iubirea în toată profunzimea ei.
Părinții noștri care și-au jertfit tinerețea și timpul vieții lor muncind ca nouă să ne fie bine și să nu simțim greutățile vieții.
Fiecare știe în inima sa că părinții săi au fost și sunt cei mai minunați părinți de pe pământ. ,,Sunt,, pentru că chiar în lipsa lor fizică părinții nu pleacă niciodată de lângă copiii lor. Iubirea de tată este nemărginită și iubirea de mama este continuu dătătoare de viață ea restaurând ca o vindecare toate golurile și momentele grele însoțindu-ne până la clipa plecării noastre de pe pământ și continuu ÎNTÂMPINÂNDU-NE în bucuria vieții veșnice.
Sute de mii de pagini scrise de-a lungul timpului de oameni luminați care s-au străduit prin poeme sublime, tablouri, alese opere muzicale, scrieri deosebite, să explice iubirea, nu pot ajunge sau egala niciodată iubirea trăită cu propria ființă. Iubirea desăvârșită prin iubire trebuie să fie asemenea cu a copiilor care hârjonindu-se pe jocuri și jucării, uită fără pic de aducere aminte hărjoneala lor și se joacă mai abitir împreună nefăcând calcule sau ținând cont carr dintre ei a avut jucării mai multe sau care nu a venit cu niciuna. Joaca lor devenind o mărturisire deplină a comuniunii de iubire.
Exemplele jerfelniciei dulci care revarsă iubire desăvârșită ca într-un minunat aluat frământat cu iubirea lui Dumnezeu peste noi toți pot fi la îndemână văzând viețile unor mari oameni care prin jertfa propriei vieți au luminat dăruind toată iubirea lor:
Mihail Eminescu 39 de ani
Nicolaie Labiș 21 de ani
Ecaterina Teodoroiu 23 de ani
Mihai Viteazul 43 de ani
Ciprian Porumbescu 28-29 de ani
Dinu Lipati 33 de ani
Maria Zaharia (Măriuca) 12 ani ș.a, mulți pe care doar Dumnezeu in Cartea Vieții îi Știe și îi odihnește în Curțile Raiului desfătându-i cu a Sa nesfârșită iubire de oameni alături de toți șfinții Săi.
Lecția pedagogică a iubirii se trăiește de către fiecare dintre noi după puțința înțelegerii fiecăruia și urcă spre desăvârșire pe fiecare în parte. Iubirea este neschimbabilă, infinită și în egală măsura o pot avea toți oamenii. Nu există om care să aibă mai multă iubire de dăruit și deopotrivă altul care să aibă mai puțină iubire de dăruit. De aceea putem afirma că iubirea nu are măsură ci are esență. Se simte și se trăiește fiind vie!
M.I
