Trăieşti iubind
Miraj trăind
Am desfăcut încetişor inima
Şi-am arătat iubirea.
Strălucea mai tare ca soarele.
Dar ochii ce mă fascinau
Erau orbi şi n-au putut s-o vadă.
Am căutat disperat cuvinte pe-nțeles
Ca s-o înțeleagă.
Dar urechile pe care eu le mângâiam
Atât de frumoase, erau surde.
I-am luat mâna şi i-am aşezat-o încetişor pe inimă.
Să-i citească tresărirea.
Am implorat-o să mi spună ce simte,
Mi-a desenat că nu înțelege.
Buzele ei atât de dulci erau mute.
O rugam. Dar nu credea.
Am implorat-o în gând.
Dar gândul ei era la altcineva.
Atunci am început să plâng
Şi lacrimile lac albastru se făceau,
Ca cerul dimineții.
Voiam să mă fi înțeles,
Iubirea este cheia vieții.
m.i
