Aș scrie un articol despre amin-ul virtual sau amin-ul antihristului. Sau despre prostia aplicată. Sunt pe deplin convins că aminul peostiei la români are foarte multe forme de manifestare, că prostia doare atât de tare încât jumătate cel puțin din locuitorii acestor plaiuri cu boi au scris măcar o dată amin si au dat mai departe.
Asta ca o teză despre duhul acestei lumi (de prostie)
Vedeți una dintre aberațiile zilelor noastre pe fb:
,,nu derula pagina fără să scrii amin, altfel vei avea 9 ani de ghinion,,
Când însă văd prostia crasă din ultimii ani manifestată în spațiul public românesc, prind curaj vorba lui Creangă. Pentru că, vedeți, prostia fiind sensibilă la modele copiază totul, șarlatanii, mincinoșii. Astfel că ticăloșii, șarlatanii mincinoșii, leprele, trădătorii fac prim-planul vieții noastre de zi cu zi, ei fac politica ei distrug istoria ei sunt dați la televizor non stop și li se dedică osanale.
Așa că ușor ușor aproape pe nesimțite, prostul s-a urcat în tren cum se spune și a început să-și pună întrebări
,,Dar ce domne, eu sunt prost? Uite la prostul ăla sau la proasta aia, Ia să fiu și eu puțin mai hoț, ia să fur și eu, că uite proștii aia au furat de au rupt, ia să mint că nu se prinde nimeni,,
Și uite așa proști și proaste prim ministru asta tot ca o reminiscență din vremurile sumbre ale comunismului când dorința cea mai mare a prostului era să i se spună ,,tovarășe prim,,
Astăzi proștii nu mai sunt proști, azi sunt ,,vedete,,
Azi proștii șofează. Azi proștii fac facultăți fără diplome se bacalaureat. Azi proștii sunt proști deștepți nu mai sunt proști proști. S-a deșteptat prostia în ei și îi chinuie săracii.
Există persoane care iubesc atât de concret prostia că te întrebi dacă nu cumva au licențe în prostie, oare ce profesori, somități în prostie crasă or fi avut. Oameni serioși dar care aplică atât de bine prostia că te paralizează efectiv îți neutralizează gândirea cu prostia lor, nu mai poți avea reacții de niciun fel, nici să râzi dar nici să plângi, rămâi așa perplex când vezi prostia dusă la extrem sub orice formă. Noi românii suntem cumva campioni aici. Avem un capitol în Guinness Book despre proștii care ne cred proști.
În formele mai grave de manifestare, prostia este un virus care face milioane de victime, este contagioasă se transmite extrem de ușor. Se moare de la prostie, chiar românii au și brevetat cumva o vorbă doar a lor:
,,A murit de prost,,
Cumva prostia e sora mai mare a românului.
Din pură prostie tare ne mai place să ne împăunăm cu meritele altora, cu munca lor, să ne dăm mari deși suntem mici, să ne văicărim și să ne plângem de milă( plângerea de milă față de propriul sine, o altă dovadă de prostie aplicată) toți vrem diplome universitare dar nu știm să scriem, în exprimare folosim ,,dupe,, / ,,trimete,, / ,,fomit,, omorâm limba aceasta frumoasă dată de Dumnezeu ca o alinare, știm să fim mândri (mândria este prostie aplicată) dar ascundem mizeriile sub pres. Omorâm inteligența nu doar limba. Comuniștii, tot din crasă prostie și pentru că aveau într-adevăr în rândurile lor foarte mulți proști ca aceștia să poată fi manipulați ușor, au omorât oamenii de cultură, boierii adevărați și de ură le-au furat tot, dar tot niște plăvani proști au rămas până în zilele noastre. Scuipă și li se bulbucă ochii când se chinuiesc să lege două vorbe (prostie aplicată). Conduc pe alții, proşti şi țăranoi parveniți ca şi ei şi se urăsc de moarte între ei, se invidiază şi invidiază adevăratele valori. În nimicnicia interiorului lor, căci din prostie ei nu au suflete ci sunt zombați, tot niste fomişti şi necizelați rămân, calici şi plini de frică (frica de cei deștepți -prostie aplicată)
„Inteligenţii joacă roluri faţă de alţii. Proştii joacă roluri faţă de ei înşişi şi, dacă sunt prea proşti, reuşesc să se înşele singuri.” — Garabet Ibrăileanu,,
,,Mă ne spui?
Nu vă spui bă că sunteți proști.
Mă, tu auzi? Am băut la tutun... stam și mă gândeam și am băut tutun! Mă, am băut tutun!!! Ce să-ți mai spun, până m-a luat dracu și-am adormit.
— Ce, mă, la ce te-ai gândit? întrebă Moromete.
— Am fost alaltăieri pe la gară și am auzit doi inși care vorbeau.
— Ce spuneau?
— Vorbeau de politică tui mama ei. Erau doi inși nu știu de pe unde. Am vrut să-ți spun eu de ieri, dar a venit Țugurlan și... Intrasem la Marinescu să iau o țuică și ei stăteau în picioare și discutau; aveau o gabrioletă în fața cârciumii. Nu-ș’ ce-or fi fost ei, în tot cazul oameni deștepți, nu proști ca tine.
— Sau ca tine, completă Moromete neturburat.
— Da, și vorbeau între ei. Vorbeau, vorbeau, uite așa le mergea gura! Dar nici unul nu se lăsa! Deștepți mă, nu proști!,,
Îmi vin în minte cuvintele celebre din replica regretatului maestru Dem Radulescu - B.D la munte și la mare:
,, Mănâncă niște scoarță.. hai că merge. Mănâncă mai multă, poate îți revii, tâmpitule,,
Să fie primit!
m.i
