O muzică exotică fină undeva în depărtare, arome de fructe îmbietoare, soare. Doar foşnetul frunzelor de palmier şi zgomotul valurilor înspumate, atât, nimic altceva.
Eram undeva prin Palmeyra, Sao Tiago arhipelag aflat în largul țărmului vestic al Africii format din câteva insule una mai frumoasă ca cealaltă, situat la 15 grade și 14 minute latitudine nordică și 23 de grade și 29 de minute longitudine vestică.
Distanța de la principala insulă până la cel mai apropiat punct al coastei africane, respectiv orașul Dakkar este de 392 mile, 1542 mile față de Azore, 1193 față de Funchal din Madeira, 3000 de mile față de Haiti, 2070 le despart de Cayenne, capitala Guyanei Franceze, și 1020 mile de Las Palmas din Insulele Canare.
Era o vreme liniştită, doar soare, sorbeam încet băutura fină, o priveam pe ea fascinat, fără vânt, liniște paradisiacă şi când să sar în apa turcoaz pentru o baie straşnică, o nucă de cocos s-a desprins din cocotier şi mi-a căzut fix în cap.
Mamă ce m-a durut, am deschis ochii şi... mă trezisem, era pisica care mă vâna antrenându-se și de pe dulap mi-a sărit direct în cap. Ce bună ar fi fost nuca de cocos, da, de mii de ori aș fi preferat-o şi parcă nici nu durea aşa tare.
m.i
