Jurnal de dragoste necreata Cap CXXIV

Cea mai limitată minte este cea care nu-l vede pe Dumnezeu.

Cea mai tristă orbire este orbirea sufletească.

Cea mai săracă persoană este cea care își pierde sufletul. 

Cea mai josnică ființă este cea care trădează persoana care o iubește. 

Cea mai greșită ecuație este cea care are ca rezultat necredința luând în calcul doar mintea nu și sufletul.

Cea mai cumplită nefericire este să minți cu bună știință inima care te mângâie.

Cea mai mare durere este să nu poți fi în veșnicie lângă cei care te-au iubit și ți-au fost dați din mila lui Dumnezeu apropiați. 

Cea mai usturătoare lacrimă este cea cursă din neputința de a face binele celui care are nevoie dar din mândrie nu acceptă.

Cea mai lungă așteptare este dorul.

Cea mai tristă situație este ura la bine.

Cea mai usturătoare este indiferența.

Cea mai parșivă persoană este cea care se preface bună

Cea mai mare crimă este bârfa(vorbirea de rău)

Cea mai mare înșelare este lipsa de la Sfânta Liturghie.(nu există scuză, este păcat împotriva Duhului Sfânt)

Cea mai mare prostie este mândria. (prea multa încredere în chipul propriu în gândirea proprie, orgoliul)

Cea mai dăunătoare stare este lenea.

Cea mai apăsătoare trăire este neiertarea.

Cea mai nocivă trăire este părerea de rău.

Cea mai neinspirată alegere este hazardul.

Cea mai urâtă stare este nerușinarea.

Cea mai înfricoșătoare trăire este pierderea demnității. 

  ©m.i

Jurnal de dragoste necreată Cap CXXIII -Are you talking to me?

Niciodată să nu te mai plângi că tu n-ai avut noroc, dacă norocul îți trece pe la tâmple și tu îi dai cu piciorul. Cineva care ținea la mine voia anul trecut, chiar de ziua mea să-mi dea moștenire un loc de veci. 

Nici una nici două iei locul și gata, propritar te numești. Mă și vedeam mare latifundiar cu trei cripte, costum îmi mai trebuia că probabil mă și imaginau țapăn, cu ochii bulbucați și vată îndesată bine în nas. Locul, bonus cu trei morți în el și tanti care urmează să decoleze prbabil curând. ,,ca să ai grijă că tu ai suflet bun,, (probabil, m-a văzut mai prost, că am față) 

Când se face transcrierea actelor pe locurile de concesiune indiferent de suma cerută de proprietar, fiind concesiune, niciodată proprietate, figura respectivă se replătește cu chitanță la administrația cimitirului conform legilor de funcționare și reglementare ale statutului în vigoare la data transcrierii și la prețul oficial hotărat. Apoi cu acea chitanță pe numele noului ,,fericit proprietar,, se merge la Notar și apoi se revine cu adresă la Administrația cimitirului fie parohială sau de stat care eliberează un nou act valabil de concesiune. Deci trebuia să și platesc ,,modica,, sumă de ,,doar,, vreo 9000 lei, plus taxele anuale de intreținere de 7jdă lei ori 3 la fix. 

Ce minunat, trai nenică. Numai mie sigur îmi putea veni așa o bucurie.  LA VITA È BELLA!

Parol! Cât pe ce să fiu propritar și io. M-a ocolit norocu' că am refuzat elegant. Lasă că nu-s supărat. Dacă n-o mai fi loc m-or împăia. 

m.i