Niciodată să nu te mai plângi că tu n-ai avut noroc, dacă norocul îți trece pe la tâmple și tu îi dai cu piciorul. Cineva care ținea la mine voia anul trecut, chiar de ziua mea să-mi dea moștenire un loc de veci.
Nici una nici două iei locul și gata, propritar te numești. Mă și vedeam mare latifundiar cu trei cripte, costum îmi mai trebuia că probabil mă și imaginau țapăn, cu ochii bulbucați și vată îndesată bine în nas. Locul, bonus cu trei morți în el și tanti care urmează să decoleze prbabil curând. ,,ca să ai grijă că tu ai suflet bun,, (probabil, m-a văzut mai prost, că am față)
Când se face transcrierea actelor pe locurile de concesiune indiferent de suma cerută de proprietar, fiind concesiune, niciodată proprietate, figura respectivă se replătește cu chitanță la administrația cimitirului conform legilor de funcționare și reglementare ale statutului în vigoare la data transcrierii și la prețul oficial hotărat. Apoi cu acea chitanță pe numele noului ,,fericit proprietar,, se merge la Notar și apoi se revine cu adresă la Administrația cimitirului fie parohială sau de stat care eliberează un nou act valabil de concesiune. Deci trebuia să și platesc ,,modica,, sumă de ,,doar,, vreo 9000 lei, plus taxele anuale de intreținere de 7jdă lei ori 3 la fix.
Ce minunat, trai nenică. Numai mie sigur îmi putea veni așa o bucurie. LA VITA È BELLA!
Parol! Cât pe ce să fiu propritar și io. M-a ocolit norocu' că am refuzat elegant. Lasă că nu-s supărat. Dacă n-o mai fi loc m-or împăia.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu