duminică, 12 aprilie 2020

Jurnal de dragoste necreată - Cap CIX - Pădurea nebună

Sus la cula cea domneasca
În pădurea împărătească
A codrilor cei nebuni
Pe dealuri la Tuturui*1
Unde turcii spăimântau
În pădure când intrau.
Erau prinși și strâns legați

De arborii cei înalți
Rar vedeai vreun luminiș
De atâta lăstăris
Copacii erau soldații
Iubeau și-și ajutau frații
Pe valahi năpăstuiți
Oameni gospodari cuminți


Să îi piardă pe străini
Ce veneau călări haini
Și pădurea înnebunea
Șuiera și se mișca
Urla la păgani așa:
,,Alelei*2 fii de hapsâni
Face-v-ar oase tărâni
Dobrogostea*3 să lăsați
Și nimic să nu furați
'Napoi la voi vă-nturnați
Care de-aici mai scăpați
Vii, de copaci nemâncați,,
Și turcii încremeneau,
,,Aman, Ghelișnef*4, urlau,,
Prin pădure rătăceau
Mințile și le pierdeau.

m.i
_____________________________________
1.Tuturui, veche cetate dacică pe un deal din vecinătatea actualei soșele Alexandria Pitești (DJ 504) în spatele Bisericii Dobrogostea la cca. 800 m

2.Alelei, poate fi interpretată și cu sensul de Aleluia. Nu am găsit undeva acestă interpretare dar așa îi vad sensul.

3. Dobrogostea, termen cu origine slavă cu sensul de loc bun, loc bineprimitor (oază în mijlocul Pădurii nebune/ om gospodar/ om bun.

4. Ghelișnef, conform Academiei Române, termen denumire târzie dată de turci localității Dobrogostea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu