Și chiote de bucurie
O casă plină de copii
Acum așa pustie.
Și câte lacrimi or fi curs
Din ochii sfinți de mamă,
Să-i vadă mari pe-ai săi copii
Și domni în astă lume.
Iar timpul a trecut hain
Și puii au zburat
Uitând crucea tatălui lor
Și mama și-au uitat.
Și-o fi adormit bătrâna mamă
Cu ochii seci de lacrimi
Rugându-se la Dumnezeu
Copiii să-i mai vadă.
Luați cu treburi plini de griji
Prin lumea asta mare
N-aveau ei timp de ,,lucruri mici,,
Și mama ,,are răbdare,,
Răbdare avea biata mamă,
Toată răbdarea din lume
Dar timpu-i nemilos cu toți
Și nu iartă pe nimeni.
N-au mai venit copiii niciodată
Și iată casa-i dărâmată.
S-au risipit prin lumea mare
Cu alte treburi trecătoare.
Și au uitat casa în care
Cu dragoste au fost legănați
Poate chiar limba și obiceiuri
Și ei or fi demult uitați.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu