Dacă n-ai pe Dumnezeu
Poți să ai toți banii lumii
Ești cel mai sărac bogat.
Când va trece viața asta
Cu tine nimic n-ai luat.
Lut erai dar Dumnezeu
Din iubire a suflat
Și ți-a dăruit viața
Din pământ, om te-ai aflat
Dar tu să-nmulțești iubirea
Nici o clipă n-ai lucrat.
Când se va termina viața
Rămâi iar lut nelucrat
Praf și pulbere, tărănă
Nu se va mai ști vreodată
Nici locul unde ai stat.
Când eram copii știți bine
Frunzelor le spuneam bani
Și cu pietre ne jucam
Le schimbam și număram.
Copiii însă n-au minte
Și în joaca lor curată
Cu acele pietricele
Puteau lua lumea toată.
Alexandru Macedon
Cel mai mare împărat
Avea aur cât s-astupe
Un ocean. Sau chiar să facă
Un munte cât de înalt.
Foarte tânăr a murit
Și cu el n-a luat nimic.
Mâinile și le-a lăsat
Când era-n sicriu purtat
Să le vadă tot poporul
Să-nțeleagă că nu banii
Sunt pe lume importanți
Ci iubirea înmulțită
E averea cea râvnită.
Cine iubire împarte
Dumnezeu este în el.
Și când adoarme din lume
Îngerii îl duc în Rai.
Trăiește fără de moarte
Bucuria necuprinsă
Lângă toți ai lui cei dragi
În lumina nepătrunsă.
Diamantele frumoase
În fața Dumnezeirii
Sunt doar pietre n-au valoare
Nu ajută nemuririi.
Ca mormântul văruit
Este averea pe pământ
Pe afară strălucește
Înăuntru e cumplit.
Fii doar bun
Frumos trăiește
Și iubirea înmulțește
Timpul folosește-l bine
Toate fă-le cu iubire.
Faptele să-ti fie averea
Nu hârtii scrise de om
Nici palate mari și înalte
Căci și acelea rămân scrum.
Cum castelul de nisip
Piere de la primul val
Când ești coborât în groapă
Rămănă toată pe mal.
O zi nu poți cumpăra
Poți să dai toată averea.
Dacă înmulțești iubirea
Averea adevărată
Când din lumea asta pleci
Iei cu tine lumea toată.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu