A avut cândva Eroi.
Oameni ce și-au jertfit viața
Pentru pământ, pentru noi.
Eroii n-aveau salarii
Eroii n-aveau condiții
Aveau inimile vii
Arme, credința și sfinții.
Când în Munții Făgăraș
Eroii dormeau prin stânci,
Oamenii dormeau prin case
Pe pernele moi de fulgi.
Măriuca Zaharia nici n-avea vreo doișpe ani
Sus în nuc la Mărășești
Nu făcea lecții on-line.
Și-a pus inimioara mică înspre gloanțe la dușmani
Așa își iubea ea țara
Ca tu să fii peste ani.
Cătălina Toderoiu
N-avea mască nici mănuși
Și cu mâinile ei goale
Bandaja rănile adânci.
Nu a dezertat o clipă
Câte lacrimi i-or fi curs
Trăind iadul disperării
Printre soldați muribunzi.
Chiar de două ori rănită
Tot a revenit pe front
,,Înainte băieți, sunteți cu mine,,
Era comandant de pluton.
Și astfel și-a dat viața,
La doar douăzeci și trei de ani
Cătălina Toderoiu
Erou sublocotenent în Rai.
Cei care duceau mâncare
Eroilor de prin peșteri
Nu se lăudau cu fapta
Și nu erau lăudați
Cu inimile lor curate
Îi hrăneau pe ai lor frați.
Mii și mii de Eroi mari
Doar de Dumnezeu știuți
Și-au dat ținerețea lor
Prin tranșee și prin munți
Au murit de frig, de tifos
Arși sau sfârtecați de gloanțe,
Uitați, negăsiți vreodată
Nu și-au salvat viața lor
Dar au salvat Țara toată.
Au rămas de-a pururi vii
N-au mai murit niciodată!
Astăzi însă toți ,,donează,,
S-au născut ,,asociații,,
Care nu pe banii lor
,,Fac milostenii,, cu alții.
Dacă unu-și face treaba
Pentru care e plătit
Și nu este lăudat,
Saracu-i nedreptățit.
Ii numim slugarnici tare
Pe unii dintre noi eroi.
În funcție de interes
Apoi îi dăm ,,la gunoi,,.
Și tânjim să ni se spună
Cât de bravi suntem și noi.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu