Cât de pustii am fi fără iubire
Ar fi doar gheață-n jur fără simțire.
Cât de săraci am fi fară visare
Nu ar mai fi nici stele sus pe cer
Nici soare
Și nici mare.
Nici flori n-ar exista
Căci n-ar avea căldură
Prea mare ar fi răceala
Și doar prea multă ură.
Și cât am fi de goi fără de adevăr
Ca niste frunze-n vânt
Ce cad și pier.
Și cât de tare ar țiui în trup
Locul gol gândit de Creator pentru inimă.
S-ar vedea strigând tare prin ochi
Cerșind o picătură
De lumină
Ar fi prea mare golul.
Ce poți pune în loc?
Nu ar exista visuri
Nici țeluri
Nici dragoste deloc.
Urât ar fi
O beznă.
Un țiuit prea lung
Prea rece.
Un pustiu nesfârșit
Un chin ce nu ar trece.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu