Jurnal de dragoste necreată - Cap CXXI - Cugetări din predica Evangheliei zilei

Din Pateric,

Sfântul Isidor Pelusiotul spunea:

,,Răul trebuie să-l scrii pe apă. Aşa cum nu poţi scrie pe apă, aşa trebuie să nu mai scrii în minte răul, necazul, pe care ţi l-a făcut cineva şi să fii acoperitor de pacate, să ierți,,

Acest sfânt mai învaţă că omul cel îmbunătăţit se cade să nu se mândrească pentru lucrurile sale cele bune, ci cele smerite să le socotească pentru sineşi. Să fie întru toate bun şi atât. Iubirea nu se termină niciodată.

Dacă ai urcat într-un tren greşit nu te mai ajută la nimic fuga pe coridor în sens opus. Este în zadar.

Trist pentru persoana care nu are nimic sfânt mințindu-se pe sine și pe cel sau cea care îi dăruiește încredere și iubire; pentru acea persoană nu există mântuire, iubire, bucurie, înviere. Doar răutate, trădare, ură, minciună la fiecare pas. Singură acea persoană se minte şi prin minciună pierde mântuirea pierde iubirea pierde bucuria comuniunii, pierde adevărul. 

“Dragostea este legătura desăvârșirii“ (Coloseni 3, 14).

 Adică cel ce are desăvârșită dragoste a ajuns la fapta cea mare a desăvârșirii în viața sa. Acest adevăr ni-l arată și Sfântul Maxim Mărturisitorul, zicând: "Cel desăvârșit în iubire a ajuns la culmea nepătimirii și nu mai cunoaște deosebirea între al său și al altuia, sau între a sa și a alteia, sau între credincios și necredincios, între rob și slobod. 

Cel ridicat mai presus de tirania lumescului, căutând la firea cea una a oamenilor, privește pe toți la fel și are față de toți aceeași dragoste. Căci nu mai este în el deosebire, nici rob, nici slobod, ci toate și întru toți Hristos" (Galateni 3, 28).

Sfântul Ioan Scărarul spunea că "fericirea este învierea sufletului prin iubire mai înainte de învierea trupului". 

Sfântul Nichita Stihatul spune că desăvârșirea(fericirea) este:

 "readucerea puterilor sufletului la starea de la început a naturii omului, așa cum l-a creat Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa din iubire infinită şi bun foarte, cum era el în rai înainte de cădere".

Sfântul Isidor Pelusiotul spunea:

,,Răul trebuie să-l scrii pe apă. Aşa cum nu poţi scrie pe apă, aşa trebuie să nu mai scrii în minte răul, necazul, pe care ţi l-a făcut cineva şi să fii acoperitor de pacate, să ierți, să iubești desăvârșit.,,