Jurnal de dragoste necreată - Cap XCIX - ,,Iată, te-ai făcut sănătos de acum să nu mai greșești,,

Și totuși au mai înflorit caișii
Și-i miros de primăvară.
Tot mai cântă la ferestre
Păsărele. Și-apoi zboară.

Pădurea se colorează
De atâtea flori frumoase.
Vântul adie prin păr
A fost iară Mărțișor.

Ghioceii au trecut
Prea puțini i-or fi văzut.
În roua de dimineață
Soarele pe cer se-nalță

Vine o vreme trece o vreme
Natura-și urmează rostul
Răsare crește înflorește
Bucurie dăruiește.

Animalele fac pui
Râul și-are cursul lui
Ramul cântă-n vânt, doinește
Numai omul se-ndoiește.

Cade tare-n deznădejde
Pe Dumnezeu îl mâhnește
De nimic nu mulțumește
Fără bucurii trăiește.

Nu-l mai bucură natura
Își taie, vinde pădurea
Se înstrăinează iute
De părinți, frați și de rude.

Ca la ordin se ascunde.
Ar face orice să scape
De ce oare? Nici nu știe.
Se supune din prostie.

Vezi oameni abandonați
Parcă-am fi cu toți ciumați
Au uitat ce e iubirea
Și-ncepe domnia ura.

Doamne Fii Tu bun cu noi
Și ne scapă de nevoi
Șterge Doamne toată boala
Și teama ce-a cuprins Țara

m.i