sâmbătă, 21 martie 2020

Jurnal de dragoste necreată - Cap CII - Ziua Învierii

Ce taină mare ascunde în sine Noaptea Învierii celor care nu cunosc puterea credinței.

Toate luminile se sting și candelele. Biserica rămâne minute bune în beznă totală. Timpul se oprește. Totul este întuneric închipuire ă cumplitului iad cu Adam și noi, tot neamul lui așteptând înfrigurați și cuprinși de beznă Eliberatorul


Fiecare dintre noi de două mii de ani am trăit și trăim acest moment emoționant curat și de febrilă așteptare tainică, îngrămădindu-ne ontologică năvală spre Altar, vizibilă, mai ales la cei mai curați și nevinovați dintre noi, la copii, spre speranță cu credință nădejde și dragoste acolo unde credem că ne vine Lumina în întunericul așteptării noastre.

Și din Altar, un glas poartă viața, vestea Buruitorului întunericului Care este neliniștit de soarta noastră a celor din iadul durerii al lumii de azi, modernă și totodată însîngerată a mesajului mântuitor al Învierii.

,,Veniți de primiți lumină!,, este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea fiecăruia dintre noi zdrobit de mulțimea durerilor și a greutăților zilnice:
,,Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne; Doamne, auzi glasul meu!,, Pe.129, 1.

Și atunci redevin toți frați ca îngerii din Cer și cu mare putere, lumina întru întuneric luminează și Biserica se inundă de bucuria vieții a luminii pâlpâitoare a lumânărilor ce  îndreaptă pașii celor vindecați și înviați spre ieșire lăcașul rămâne gol și întunecat prearătare sensibilă a iadului răvășit de întâlnirea lui Adam și a neamurilor cu Dumnezeu și eliberarea de către Dumnezeu. 

Preînchipuind întâlnirea unică a celor doi Adam cum spune Sfântul Epifanie:
,,Adam cel vechi mai robot ca ceilalți ă vorbit astfel<<aud pașii unuia care vine către noi!>>. Și, pe când vorbea, Domnul a intrat cu arma biruitoare a Crucii. Uluit, Adam a strigat către ceilalți: <<Domnul meu să fie cu voi țoți>>. Și Hristos i-a răspuns lui Adam: <<Și cu duhul tău>>... <<Ridică-ți din morți. Eu sunt Dumnezeul tău și pentru tine din iubire ți-am devenit fiu.

Scoală-te și să plecăm de aici, căci tu ești în Mine și Eu sunt în tine, amândoi formăm o singură persoană unică și indivizibilă. Ridică-te și să plecăm de aici să trecem de la durere la bucurie. Tatăl Meu Cel din Ceruri așteaptă oaia cea pierdută Împărăția Cerurilor vă așteaptă>>.

Oare câți din toți cei care vin la Sfânta Biserică în această noapte mântuitoare înțeleg această minune a mântuirii? 
m.i

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu