Ora 21. Noapte albastră cu mii de stele pe cer. Prin catifeaua purpură a draperiililor luna încearcă să pătrundă în casă furișându-se pe lângă zidurile înalte.
Casa impunătoare mai păstrează ceva din farmecul secolului al XIX- lea când meșteșugiți arhitecți au construit-o pe strada în pantă special parcă creată, cu pavaj din piatră de Rucăr și felinare turnate în fontă. Lady rămăsese nemișcată oprind timpul cu frumusețea ei privindu-se în cristalul oglinzii înalte veneziene încătușate într-o sculptură maiestuoasă din lemn de trandafir.
A trandafir mirosea și ea, toată.
Purta o rochie anume croită la Paris, neagră, lungă, ce dezgolea tainic farmecul unui picior fin, un pandant elegant pe un lănțișor subțire abia vizibil și un micuț ceas din aur cu pietre pe mâna prețioasă.
Părul lung și drept de culoarea ambrei cădea într-un fel anume pe spatele gol al rochiei neînchise, fascinând. Ochii plini de lumină, senini și mari accentuau aerul de femeie puternică, calculată și detașată.
Buzele cărnoase, pline de pasiune, roșii, erau într-o luptă mută cu sentimentul de detașare, dezvăluind multă căldură ființială. Extrem de bine proporționată avea un metru șaptezeci fără pantofii cu toc.
Privirea i se mută brusc spre fereastra înaltă, se întoarse parcă așteptând.
Mașina, un Rolls Royce Phantom I 1935, lung, negru lac, și-a stins farurile așteptând-o.
Nerăbdător și vizibil emoționat, șarmantul domn strângea cu mâinile prin mănușile din piele fină crem, volanul alb sidef de fildeș. Inima îi bate tare. Tare gata să îi spargă pieptul de dor. Se aprinde o lumină în cameră și lady vine ușor spre geam.
Simțea că îi explodează inima de nerăbdare să o țină în brațe.
Ea superbă, dă perdeaua și draperia la o parte și apare în fereastră. Este absolut fermecătoare. În mâinile fine ține o coală de hârtie alb imaculat.
El se chinuie să citească prin parbriz mesajul ei. Tâmplele îi zvâgnesc de emotii. Citește.
Mai citeste o dată. Încă o dată.
,,Stau în casă!,,
m.i.
m.i.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu