sâmbătă, 7 martie 2020

Jurnal de dragoste necreată - Cap XCII - Masina de scris Mercedes și ,,omul negru,,

În casă parohială de la Ciocoveni tata avea în birou o mașină de scris Mercedes-mecanica din 1920 cu role din ribon pânzat. Era a parohiei și era în inventar. Probabil preoții slujitori acolo cărturari fiind s-au gândit la o achiziție pe cât de costisitoare pe atât de folositoare bunului mers al activității didactice a parohiei.

Țin minte ca azi. Anii '80. Să fi fost prin 82. Îmi era drag tare când tata scria la ea diverse conferințe cursuri sau actele parohiei. Când prindeam momentul să nu fie nimeni prin preajmă mă furișam în birou, nici nu era greu că eram slab stafie, rahitic, și mă jucam la ea apăsând mai multe taste deodată blocând-o apoi scoteam rolele și întindeam toată camera banda roșie sau neagră murdărind totul în jur iar pe mâini și pe față mă pictam tot de tuș, apoi nici nu era greu să se vadă cine era făptașul, dar nu recunoșteam doamne ferește. 

Aveam 4 sau 5 ani. Când mă vedea tata săracu' îngrozit, începeam să plâng de ziceai că intrasem în stup și mă întepaseră toate albinele deodată. Și el nu mă mai certa. Mă lua în brațe cu dragoste și io îl mai și trăgeam de păr și mai tare plângeam.

Anii erau din ce în ce mai grei, așa se face că într-o noapte tata se pomenește cu doi domni cu haine lungi de piele de la Giurgiu care veniseră să ia probă de caractere ale literelor mașinii nu cumva să fi scris sau să scrie tata la ea manifeste împotriva ,,epocii de aur,,, și amenințau rânjind ,,grijă mare părinte că mașina asta e pușcărie curată,,

Dacă ar fi știut cei de la Mercedes ce bombă cu ceas creaseră sigur le-ar fi tremurat budigăii propriilor ingineri. Dar probabil că aceia, inginerii, trecuseră în cealaltă lume fără ca măcar habar să aibă ce tehnologie ,,modernă,, cum o numeau securiștii pe biata bătrânică, pericol eminent pentru regimul de prosperitate în masă, au lăsat lumii.

Și uite așa pe nesimțite, ,,omul negru,, venea mai anual să verifice ,,periculoasa invenție,, a anilor '20. Devenise o grijă și eu mă jucam scriind versuri de prin cărți la ea apoi luam foile și ne jucam și cu alți copii din sat prin curte. Făceam deci manifeste fără să știu. 

Când tata s-a transferat în 1987 la București la cealaltă parohie a predat inventarul și mașina buclucasă pentru care au venit iar doi ,,ingineri,, de la Giurgiu să constate dânșii ,,buna întreținere,,
Nu mai știu dacă există astăzi s-au a fost dată la casat ori poate se mai află încă în inventar sau în muzeul parohiei. 

Mașina Mercedes-mecanica 1920. Teama securității. 
Ș-am încălecat p-o șa.

m.i

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu