Odata m-am pierdut in ochii tai angelici si de atunci am ramas asa prins intr-o alta lume, una anume, nascuta din iubirea ce-ti purtam, doar a noastra.
Stiu, ne-am iubit putin, dar mult!
Cu o intensitate infinita.Ma astepti sa ma intorc parca de peste mari si tari, ca de la o lupta, sa fim o singura fiinta.
Voi veni trandafirul meu alb, negresit am sa vin, doamna vietii mele, steaua stelelor ce imi incanta noptile, margaritar preafrumos ce infloreste inima mea si-mi bucura zilele.
Ostenit e sufletul meu de dor, un dor patimas de neinvins ce tine flacara aprinsa intre noi. Vocea ta ma cheama.
Zambetul tau ma striga. Si-ti scriu. Iti scriu cate mai patimesc si sunt. Vei citi cuvintele mele si chipul tau se va insenina cu zambetul cel mai frumos de pe pamant.
Ochii tai oglinda inimii mele vor cerceta lacomi fiecare litera in parte si se vor lumina in sclipiri de diamant, asa cum ma priveai candva. Mainile tale vor strange scrisoarea si imi vor imbratisa nesatule sufletul, fiinta.
Abia atunci ma voi odihni si eu imbratisat in inima ta si voi lua taria sa mai indur timpul si distanta ce s-a asternut intre noi.
-Cioc, cioc...!
-Cine este la ora asta, de ce ma deranjezi?
-Sunt eu timpul si vreau sa trec, te-ai hotarat?
-Da, vreau o cafea amara sa-mi indulcesc sufletul obosit.
-m.i-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu