joi, 13 februarie 2020

Jurnal de dragoste necreată - Cap LXVII - Omul cu prieteni buni

Tuturor vă mulțumesc!
Mă înclin, și vă iubesc,
La Altar vă pomenesc.
Pe cei vii de sănătate
Doar de bine s-aveți parte.
Bucurii și împlinire.
Unii-s și prin cer plecați
La bunici, părinți sau frați.
Și pe ei îi pomenesc, plâng, cu drag mi-i amintesc.
Cu toți sunteți minunați
Sufletul îmi mângâiați.
Omul cu prieteni buni
Are ochii mai senini.

Inima mai liniștită
Calea-n viață mai tihnită.
Doamne, cum să-Ți mulțumesc?
Pentru atâția oameni dragi.
Blânzi și buni și răbdători
În viață de ajutor.
Dă-le Doamne sănătate
Și le iartă a-lor păcate.
Spor în toate și-împlinește
Ruga lor.
Și de rele îi ferește
Apără-i și-i ocrotește!
Tuturor toate le fii
Căci toți îți sunt Ție fii!
Învăță-ne să iubim
Ca iubire să primim
Și mai buni mai blânzi să fim!
Învață-ne să iertăm
Tot ce avem mai bun să dăm.
Binecuvintează-i Doamne
Cu tot ce Tu Știi că-i bun!
La mulți ani și mântuire
Tuturor bună sporire!
Al vostru frate rugător,
Marcian, mic slujitor.

m.i

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu