Trăim vremuri într-adevăr stranii când viața reală este abandonată total în favoarea ,,realității,, virtuale.
Construim continuu iluzii cu care ne hrănim orgoliile noastre si invidii ale celor din jurul nostru. Bine, o ,,realitate,, virtuală nu există. Ceea ce este virtual nu poate fi niciodată real.
Vrem să contruim realități bazându-ne pe temelii din minciuni mai mari sau mai mici. Nu contează dimensiunea neadevărului, o minciună ucide perspectiva binelui.
Când cineva iubește iubind și este iubit, este cu adevărat fericit, nu stă să își posteze fericirea pe fb sau într-un orice alt mediu sau câmp virtual. Nu are timp de așa ceva, și iubind, bucuria sa este vie, nu hrănită prin nevoia egoistă de arata altora cat îi este ,,de bine,, ci este hrănită în mod real într-o continuu comuniune ă iubirii împărtășite de însăși persoana iubita cu care se împarte această bucurie a iubirii.
Afirmația că iubirea nu așteaptă răspuns la iubire, este falsă.
Cuplurile care sunt într-adevăr fericite nu postează pe fb, și nu vor cu orice preț să arate altora fericirea lor. Fericirea lor este o bucurie infinită, o taină dulce a lor. Cuplurile cu adevărat fericite, împlinite, își trăiesc fericirea în intimitatea personală. Cuplurile care postează în perechi fericite sunt de fapt frustate sub orice formă în intimitatea lor, sunt dezamăgite de diverși factori, de ceea ce au sau sunt, și atunci încearcă cu disperare să mascheze nefericirea și neîmplinirea pe care o trăiesc născocind o poveste, care exprimă ceea ce își imaginează că si-ar fi dorit să trăiască.
Sunt mult mai preocupate să arate ceea ce nu sunt și mai preocupate să își vindece viața virtuală în defavoarea vieții reale.
Apa agitată doar din exterior se tulbură. Dacă este lăsată în intimitatea păcii ei este cristalină și limpede. Clară. Cu certitudine așa este și inima omului curat, dacă se agită și se preocupă de exterior și de ceea ce cred ceilalți de o imagine lucrată se tulbură și nu se poate împăca cu sine și cu ceea ce are.
Niciodată nu va fi mulțumit cu ceea ce are și din nemulțumirea aceasta mascată care îl obosește și mai tare, grija aceasta permanentă să nu îi fie descoperită nefericirea, are ca rezultat concret depresia care este cumplită.
Astfel devin obsedați de ideea de a face pe ceilalți să înteleagă că de fapt viața lor nu este neîmplinită. Că au tot ce și-ar putea dori cineva. Pe de altă parte este și un fel de strigăt de ajutor, un fel de: ,,vreau să scap de aici, ajutați-mă, uitați cât sufăr.,,
Sufletul este viu și trăiește în mod real nu virtual. Nimic din ceea ce este artificial nu poate hrăni sufletul, doar îl amăgește și îl ține osândit prin minciună să nu poată trăi în mod concret real bucuriile pe care viața în toată complexitatea ei le oferă omului împăcat cu propriul sine.
Viața trebuie înțeleasă și trăită și cu bune și cu rele. Nu există mai multe momente rele sau mai multe momente rele. În afara adevărului nimic pe lume nu oferă garanția unei fericiri sincere.
Cheia reușitei este gândul curat. Proiectarea gândului, cuvântul dat, conștientizarea cuvântului și a puterii acestuia, rugăciunea, credința. Nimeni pe lume nu poate face cel mai mic rău cuiva dacă acela are în sufletul său pe Dumnezeu.
Dacă cineva iubește pe Dumnezeu și Dumnezeu iubește pe acela și nimic nu îl poate vătăma. Care fiu cere tatălui ceva și care tată nu se milostivește la rugămintea fiului să îi dea întocmai.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu