Era într-adevăr pădurea nebună. Copacii uriași creșteau atât de deși și crengile lor erau așa de stufoase și de mari, încât nu se putea zări nici urmă de lumină, dar să se fi strecurat vreo săgeată rătăcită din arcul turcului sau al tătarului.
Cel mult dacă întrezăream câteodată când cerul era prea senin vreo stea pierdută prin filigramul ca de argint al frunzelor întrețesute. Teamă și fiori reci, după fiecare copac părea ascunsă bine silueta unui ostaș la pândă de milenii care s-o apere de ochii nesătui ai cotropitorilor.
Poate doar când se mai obișnuia ochiul cu țiuirea întunericului verde crud să poți desluși mirosind mucegaiul aburind al pământului, oarece cărare spre vreun luminiș. Primejdioasă pentru dușmani și numită de turci Ghelișnef- Deli orman, Pădurea nebună de la Dobrogostea era un loc bun și scut pentru pământenii de la Cetatea Tuturui.
Cel mult dacă întrezăream câteodată când cerul era prea senin vreo stea pierdută prin filigramul ca de argint al frunzelor întrețesute. Teamă și fiori reci, după fiecare copac părea ascunsă bine silueta unui ostaș la pândă de milenii care s-o apere de ochii nesătui ai cotropitorilor.
Poate doar când se mai obișnuia ochiul cu țiuirea întunericului verde crud să poți desluși mirosind mucegaiul aburind al pământului, oarece cărare spre vreun luminiș. Primejdioasă pentru dușmani și numită de turci Ghelișnef- Deli orman, Pădurea nebună de la Dobrogostea era un loc bun și scut pentru pământenii de la Cetatea Tuturui.
Mai aproape de nori într-un fost munte calcaros erodat, înaltă ca la 35 de stadii, cetatea avea o lume doar a ei. Oameni gospodari (de aici după unele păreri și denumirea târzie de Dobrogostea) tuturuienii erau oameni înalți și buni (după alții, bun oaspete, bine primitori) se ocupau cu vânătoarea și olăritul, erau făuritori strașnici de arme și ca nimeni alții meșteri de bijuterii pentru frumoasele lor femei.
Creșteau animale, erau păstori. O lume fascinantă, de poveste, care și-a dus rostul sus la cetate acum mai bine de 4000 de ani. Istorii nepovestite, legende pierdute, bătălii câștigate, taine, visuri, vieți peste care nemilos timpul și-a rostuit uitarea.
Și azi dacă asculți murmurul pădurii poți desluși doine anume cântate de voci îngerești într-un grai necunoscut demult uitat.
Doar oglindirea apelor în sclipirea soarelui mai conturează urmele falnicei cetăți. Undeva într-un timp paralel oștenii își ascut săbiile, copiii se joacă hârjonindu-se printre zidurile înalte și undeva la izvor tineri îndrăgostiți se privesc cu dragoste ținându-se de mâini. Cumva la Judecată Dumnezeu toate acestea le va face iar vii, cumva nu au murit niciodată, trăiesc ascunse necredinței de azi.
Creșteau animale, erau păstori. O lume fascinantă, de poveste, care și-a dus rostul sus la cetate acum mai bine de 4000 de ani. Istorii nepovestite, legende pierdute, bătălii câștigate, taine, visuri, vieți peste care nemilos timpul și-a rostuit uitarea.
Și azi dacă asculți murmurul pădurii poți desluși doine anume cântate de voci îngerești într-un grai necunoscut demult uitat.
Doar oglindirea apelor în sclipirea soarelui mai conturează urmele falnicei cetăți. Undeva într-un timp paralel oștenii își ascut săbiile, copiii se joacă hârjonindu-se printre zidurile înalte și undeva la izvor tineri îndrăgostiți se privesc cu dragoste ținându-se de mâini. Cumva la Judecată Dumnezeu toate acestea le va face iar vii, cumva nu au murit niciodată, trăiesc ascunse necredinței de azi.
m.i
Imagine preluată evzmonden.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu