Suntem atât de atinși de virusul snobismului și al penibilului, al prostiei crase și al parvenirii, toate pe rând sau împreună că nu ne mai suportăm nu numai unii pe ceilalți dar nici noi pe noi.
Deunăzi la o emisiune de prost gust că altele nici că ar mai fi, era o fătucă d'asta ajunsă ,,vedetă,, fără a poseda oarece calități anume, aici îmi vine în minte replica celebră din B.D. la munte și la mare, ,,cine vă recomandă domșoară? Cine? Cum cine, vocea și talentul meu,,avea sărmana niște ,,flat ulențe,, în exprimare că vorbea mai mult din mâini.
Când deschidea gura probabil i se vida creierul. Sincer, sentimentul provocat era de compasiune și milă pe alocuri greață.
Copiem pe alții, în special importam sărbători noi, încercăm să părem culți și ceea ce nu suntem preluând din culturi noi diverse, și mai rău ne afundă, ne scălâmbăiem mai ceva decât Coana Chirița și ,,furăm,, cuvinte din engleză pe care le adaptăm în limba română de-ți stă mintea în loc, de exemplu:
,,I was born in 2000, cum citește românul in gând: I was born in două mii,,
nimeni azi nu se mai întâlnește ci o dă pe ,,meeting,, are ,,job,, chiar și la mătură de-ar fi, și ,,proiecte,,...
A avea de făcut un proiect, a cere proiectul la ceva anume, a studia un proiect în limba noastră are un cu totul alt sens. (proiectul unei piese/ al unei constructii/e.t.c)
Știi, toți avem azi ,,proiecte,,.
Cum ce-s alea proiecte? Aşa spunem noi azi la tot ce facem fără esență. Exemplu?
Nimic mai simplu, uite, am un proiect să explic altora ce este fericirea.
Cum ce este fericirea? Păi eu de unde să stiu ce este, nu asta contează, important este că am proiectul. ,,Am un proiect, întâlnirea pasionatilor de bere proastă la birtul din colț.,, Birt a se citi Beerbar.
Păi cei care au facut proiectul Podului Grand, cum l-ar mai putea numi? Altă suferință au sărmanii cei care ,,refulează,, și mai grav aia de caută ,,locații,,
Ăștia nu cred să mai aibă scăpare. În primul rând oamenii nu refulează, rețeaua de canalizare se poate spune ca refulează, oamenii defulează;
Apoi, marea majoritate caută locații:
,,hai să bem o cafea într-o locație frumoasă,,
,,vreau o locație bună să stau,, etc.
Peste acestea oamenii în marea majoritate, afirmă că au proiecte:
,,am un proiect important, merg la sală,,
,,am un proiect important într-o locație, vopsesc un gard,,
etc
Adevărat că din incultură se refulează, că nu mai există azi sens pentru locație, radio locație.
La fel de adevărat cum toți cei care au descoperit cum se face o compunere, pe care nu au făcut-o în clasa a patra, se autointitulează scriitori și consideră asta proiect. Te întrebi dacă o compunere făcută la 50 de ani și pusă pe fb este un proiect, cum se numea translarea unui bloc de 7.500 tone cu locatarii în el în anii 70.
Cum se numește studiul științific al materiei vii? Apoi te întrebi, istoric, oamenii refulau și ei ca noi? Căutau locații?
De la vladică la opincă de la ignorant până la academician, de la analfabet până la poet, toți caută ,,locații,, toți au o ,,locație,, toți au nevoie de ,,locație,, și toți ,,refulează,,
Una de ustură e cea cu ,,a vroi,, , asta e hi class, numa cei cu pretenții și diplome afișate la intrare o folosesc. Case mari, ce mai.
Noaptea minții.
A, am uitat să spun, noi azi suntem deștepți ce mai. Le explicăm copiilor noștri și ceea ce noi nu știm. Să-ți povestesc ceva tare. M-am văzut azi cu fi-miu pe skype când am prânzit în tihnă la fast food, legat de fast food era și un banc:
,, O bătrânică la Piața Romană vede o firmă luminoasă îmbietoare și neștiind carte întreabă și ea curioasă un trecător, ai maică, da ce scrie bre acolo? La care omul îi spune, fast food mamaie. Bine, bine și ce înseamnă, fâst fuc? Adică să mănânci repede. La care bătranica pe gânduri, bine mamă, să mănănci repede... da de ce?,,
Așa, să revin, și mi-a zis cât de înapoiat este profu' de religie, auzi că există viață după moarte... Cred că l-a traumatizat pe copil căci şi-a închis contul de fb. Mi-a zis că el a înțeles că prin rugăciune poate comunica cu toți sfinții din univers.
-Să mă rog? Cum adică să mă rog?!
Nimic nu ştie proful ala, am 5000 de prieteni aici și nu mă rog de nici unul. Și viața după moarte? Ce, nu ne spunea nouă tovarășa când eram țânci, adevărul, că trecem în neființă? N-am eu timp de așa ceva, hai că dau o fugă la barbershop și am seven minits la hairstilist ca vine acu numa uichendu. Na că m-am lungit cu discuția și gata pauza la fast food, fug la job că am de terminat proiectul, alergarea după nimic.
Am ajuns ca aia de cântau pe la tv după 90, acu's mari vedete ,,apa dulce de basarab,, după cum le suna, lor Julio Iglesias cu a lui aqua dulce. Stai că a venit și popa cu botezul, cică, pentru post, auzi.
Care post, că eu cu proiectul meu am postul asigurat. Post, auzi. Noi avem alte tradiții azi, moderne, ca acu vine Valentin Day, X-mas, Halloween. Cu ,,Pluguşoru',, să mai meargă şi americanii, oricum, Hruşcă s-a mutat la ei, şi bine a făcut, da' ăsta e alt subiect.
- Părinte, n-am timp dom-le, lasă-mi un mes de intenție pe mail despre proiectul tau si discutam, ok?
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu