Tare ne mai place sa ne impaunam cu meritele altora sa ne dam mari desi suntem mici, sa ne vaicarim si sa ne plangem de mila, toti vrem diplome universitare dar nu stim sa scriem, in exprimare folosim ,,dupe,, / ,,trimete,, / ,,fomit,, omoram limba aceasta frumoasa data de Dumnezeu ca o alinare, stim sa fim mandri dar ascundem mizeriile sub pres.
Sunt roman, si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a binecuvantat sa ma nasc din parinti ortodocsi si romani cu dragoste de neam si cu credinta. Nu agreez bancurile cu ,,hai barza da din aripi sa trecem de romania,, , am sarbatorile mele pe care le tin de drag si nu ma pot bucura de toate cum voiesc, seara întotdeauna ma uit in calendar pentru sfinții zilei următoare, nu am nevoie de sarbatori din alte culturi, imi place cum suna engleza dar nu o vorbesc pentru ca infinit mai dulce suna in limba mea cuvantul ,,dor,, de expemplu, vine din durere.
Eu vreau sa pranzesc calm, romaneste sa imi tihneasca, nu ,,fast food,, , mi-e dor de autentic, am istoria si cultura mea, am religia mea si nu imi trebuie influentele niciunei culturi fie asiatice, sau indiene cu care chiar nu am nimic, dar eu repet, sunt roman, am traditia si povestile mele. Nu imi cunosc tara pe cat ar trebui. Nu mi-ar ajunge o viata sa inteleg Noica, sa citesc Eminescu, sau sa vad viata prin ochii lui Nichita Stănescu care era prieten bun cu tatăl meu si cum povestea tata, vedea viata atat de profund ca nu exista altcineva sa o descrie ca El.
Nu imi asez casa feng shui, ci dupa cum imi spune inima, cu icoana si crucea la rasarit, vreau sa traiesc si sa mor asa cum m-au invatat bunii si parintii mei. Sa fiu vrednic sa ma numesc urmas al lor, nu sa imi fie rusine cand ma voi intalni cu ei la Învierea cea de obste si sa ma stranga in brate cu dor, cu dorul acela care da viata, nu cu ,,miss you,, sa le spun ca m-am rugat cand cinam, nu mancam ,,fast food,, si ca am fost demn si intreg la cap, nu ,,(feng) shui,,.
Romanii au ei o vorba: ,,esti shui,, adica pe aratura. Nu imi este doamne fereste si apara rusine sa imi fac cruce si recunosc ca vad in toti oamenii ceva minunat. Plang la inmormantari si din suflet ma rog ,,Dumnezeu sa ierte,, nu R.I.P, mai scriu inca cu stiloul, si beau cafeaua incet. La romani, da, cafeaua se bea incet. Mai facem calcule cu creionul si schite pe hârtie.
Suntem vii si avem visuri. Visurile se implinesc cu credinta. Romanii vorbesc cu plantele cu animalele si copacii. In povestile bunicilor animalele au grai si vorbesc cu oamenii, noi nu ne mancam cainii si nici caii. Pamantul asta e udat cu mult sange de eroi și eroine. Aici fetii sunt frumosi si femeile zane. Doar aici. Aici apele au puteri miraculoase si pesterile inca ascund sfinti sihastrii. Poate pe unii dintre ei i-a uitat timpul. Cine stie? Doar Dumnezeu.
Multumiti pentru tot ce ati primit si aveti si sporiti in toate. Cu credință cat un bob de muștar de vei zice muntelui aceluia sa se arunce in mare întocmai se va face.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu