În viața aceasta scurtă și trecătoare, trupul nostru este pentru suflet ceea ce este pântecele mamei pentru copil, ceea ce este oul pentru pui.
Copilul se naște, iese din pântecele mamei, puiul sparge coaja oului, apare o viață nouă, tot așa prin ieșirea din trup în momentul morții noi ne naștem pentru o viață veșnică, pentru locuri noi, pentru conviețuirea cu ființe noi, pentru noi înțelegeri.
Moartea nu este altceva decât poarta care ne duce către veșnicia nesfârșită. Viața asta scurtă se curmă de moarte și cu moartea începe viața.
Caută să ai credință multă în Dumnezeu, nădejde ca să părăsești pământul fără nicio părere de rău și socotește-l drept o vale în care tu ca un copil al nemuririi te-ai jucat și te-ai veselit; sau drept o școală în care pe calea suferințelor, bucuriilor, ai atins vârsta omului desăvârșit. Încununat cu iubire, înveșmântat în credință și încins cu rabdare continua-ți mai departe cu multă nădejde în Dumnezeu și Pronie, călătoria ta.
Noi nu trebuie să fim înfricoșați de gândul morții, ci să ne bucurăm și să mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi de viață și pentru că El pune în moarte un hotar suferințelor, suspinelor, necazurile, unite în chip indiscutabil cu firea noastră păcătoasă.
Trebuie să trăim viața în așa fel încât să ne putem uita la moarte ca la chemarea dragostei divine spre cea mai fericită viață.
Trebuie să trăim având în vedere moartea pentru ca murind să primim viața.
Eu personal cred că cel ce privește moartea ca pe o poartă spre viața în Dumnezeu, înțelege și viața și moartea.
Cine trăiește curat cu evlavie și smerenie în trup, cu evlavie și ușor se și desparte de trup.
Cine are credință în Dumnezeu până în clipa morții, acela va fi cu Domnul și după moarte.
Este cumplit și rușinos pentru un om să apară în lume într-o zdreanță murdară și ruptă, nespălat sau neîngrijit, cu atât mai grozav este să se înfățișeze așa înaintea lui Dumnezeu, a Împăratului Ceresc, nespălat și sluțit de rușinoase păcate.
Dintr-o perspectiva mult mai amplă, în timpul vieții, fiecare om are ocazia şi responsabilitatea de a-și stabili unde își va petrece eternitatea cea adevărată - fie cu Dumnezeul care iubește omenirea, fie în foc cu demonii, în iad.
Majoritatea oamenilor ajung să cadă în capcana de a fi înșelați de placerile trecătoare ale păcatului.
Aceștia refuză să se oprească din vâltoarea în care se află și să întrebe ce trebuie să facă pentru a ajunge să se împace cu Dumnezeu, acum cât mai este timp, acum cât încă mai sunt în viață.
Viata fiecaruia dintre noi se poate termina în orice moment într-un mod neașteptat și cu toții cunoaștem oameni care au murit prin suprindere. În plus, păcatul înșeală treptat atât de puternic încât la un moment dat devine imposibil ca omul să mai poată scăpa.
Cât de mult vom regreta în vremea despărțirii sufletului de trup fiece oră pe care am fi putut s-o folosim spre folosul sufletului și pe care am pierdut-o; fiece prilej pe care l-am avut pentru întâlnirea noastră în virtute și pe care l-am scăpat, fiece bucurie curată de care am fi putut să ne îndulcim, dar nu ne-am îndulcit pentru că deșarta plăcere senzuală ne-a reținut și ne-a ademenit cu înșelătoarele ei seducții!
Atunci vom cunoaște toți adevărul și pe deplin cu ce preț mic ne vindem pe pământ dreptul la Împărăția lui Dumnezeu și cu ce preț scump ne cumpărăm chinul veșnic, necrezând sau mai grav să fim atei.
Doar în clipa morții vom înțelege cu adevărat ce prețios este timpul pe care îl pierdem acum căutând ,,fericirea,, și îndulcirea cu plăcerile lumii deșarte și trecătoare.
Având în fața noastră gândul morții nu vom mai păcătui înaintea lui Dumnezeu, mințind, înșelâd, mândrindu-ne, furând, urând, dușmănind, necrezând (ateism); Trebuie să trăim astfel că și când fiecare zi petrecută pe pământ ar fi ultima și așa nu vom mai păcătui, încercând să devenim mai buni și mai sinceri.
Doar gândindu-ne mai mult la clipa morții, nu vom mai dori nici slava omenească deșartă, nici funcții necuvenite sau care nu ni se potrivesc, nici iubiri interzise, nici bogății, nici alte întâietăți și ,,plăceri,, ale lumii, nici ură și minciună și nici așa zisa ,,fericire,, mult dorită aici.
,Nu vă întristați, ca cei ce nu au nadejde..,, zice apostolul care se citește la înmormântare.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu