,,Oamenii care cunosc iubirea, care au blândețe și bunătate se aseamănă cu îngerii care transmit bucurie și veselie, oriunde s-ar afla.,,
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Bucuriile sunt năzuiri firești făpturii noastre. Oamenii cred că le pot avea prin ceea ce pot lua, prin ceea ce pot câștiga de la alții.
Astăzi se crede îndeobște doar în binefacerile materiale aduse de această atitudine de viață. De aceea aleargă, fac sacrificii, pierd timpul vieții lor pentru alții de la care nu au niciun folos, fac lucruri în zadar, se zbuciumă, se vând și cântă pentru o fărâmă de avere.
Este o mare rătăcire. Omul care vrea și cere pentru sine poate avea plăceri, dar nu bucurii. Nimic din ce caută el nu aduce bucurii. Egoistul, Hrăpărețul nu cunosc aceste stări de lumină și plinătate. Năzuințele lor nesățioase arată cu prisosință cât de mult sunt în lipsă.
Adevărata bucurie, împlinire și mulțumire sufletească vine din prisos de omenie, din cuvânt respectat, din iubire, din demnitate, din inteligența cu care te amintești, din dragoste adevărată, vine din bogăția interioară. Nu te bucuri cu adevărat decât prin dăruire. Când poți să fii totul pentru cei care merită. Ești mare și puternic prin ceea ce poți dărui altora, nu prin ceea ce poți lua de la ei.
Ești câtă putere de depășire, câtă putere de jertfă ai.
Numai cel ce dăruieste dovedește că este cu adevărat bogat.
A fi superior înseamnă astăzi a fi situat pe treaptă socială înaltă. Acesta este semnul cel mai obișnuit al superiorității. Pentru cei dedați artelor și științelor, adică pentru intelectuali înseamnă a fi inteligent și instruit.
Adevărata superioritate, aceea a valorilor morale, este cu totul ignorată astăzi. Dacă se mai află printre noi vreun om superior în acest înțeles, îl privim cu milă ca pe o ființă sărmană, ca pe un naufragiat pe marea zbuciumată a vieții.
Superioritatea înseamnă depășire, înseamnă a avea însușiri de conținut. Ceva este superior când a trecut în cuprins altceva, este superior când are însușiri creatoare, când este deasupra în înțelesul moral, nu social.
A fi superior cuiva înseamnă a-l întrece în dragoste, în libertate, în înțelegere ca act moral complex, în putere de jertfă, a-l întrece adică în bogăție spirituală și în bunătate sufletească.
De cele mai multe ori uităm voit sau ignorăm un lucru esențial- corpul omenesc este continuu alcătuit din toate acțiunile noastre. Un rol esențial are în această alcătuire ceea ce consumăm cum și cât consumăm. Toate țesuturile se distrug și se descompun neîncetat, fiecare acțiune fiecare mișcare a fiecărui organ are ca rezultat principal degradarea. Degradarea rapidă este încetinită și reparată doar de alimentele și proporțiile în care acestea sunt consumate. Cert este că fiecare organ al corpului își solicită alimentația și alimentele specifice necesare.
Creierul are nevoie de alimentație specifică. Oasele, mușchii si nervii la fel. Organele toate si pielea. Acest proces complex transformă hrana în sânge și îl folosește pentru a reconstrui a hrăni a repara diferite părți ale corpului. Acest proces este continuu activ pe toata durata vieții fără încetare dând tărie și viață fiecărui nerv, țesut, mușchi sau organ. Ca acest proces să funcționeze alegerea alimentației trebuie făcută cu multă responsabilitate și cumpătare.
Sfinții Părinți spun: ,,pe cei hrăniți cu semințe i-ai arătat mai frumoși decât pe cei hrăniți cu multe bunătăți,,
Cumpatarea este vitală. Apoi atenția la detalii. Nu este greu să înțeleagă cineva că este ceea ce consumă. De aceea tot ceea ce consumăm trebuie ales cu multa grijă. Un factor esențial în tot acest proces este liniștea și rabdarea. Când cineva se roagă se înalță la Dumnezeu nu doar cu mintea și sufletul ci cu toată ființa sa devenind cumva atemporal.
Mai mult, înainte să-și hrănească trupul trebuie să facă rugăciune și să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate. Într-o discuție cu vărul meu Cip zice acesta ,,îți amintești că ori de câte ori trebuia să plecăm undeva, Didiță (tata) se ruga mult și noi ne agitam că întârziam, dar de fiecare dată exact cât de mult el s-ar fi rugat tot ceea ce avea de făcut se dacala exact cu perioada timpului rugăciunii sale, când ajungeam unde avea treabă și noi îl însoțeam auzeam, părinte mai stați un pic vă rugăm să vină și fata că nu a ajuns sau părinte mai așteptăm zece minute să mai vină cineva. Asta deși noi întârziasem.,, Cu alte cuvinte rugăciunea nu îți ia timp ci am putea spune că oprește timpul și este esențială.
Peste ceea ce mâncăm ca să ne hrănim importante pentru vindecare și refacere sunt gândurile. Gândul curat este ca o clipă de odihnă și bucurie în cea mai minunată grădină.
Un gând bun atrage alte gânduri bune și mintea se odihnește se reface uită relele și tot ceea ce este negativ. Pentru binele nostru trebuie să fim mereu buni, calmi și să vedem partea bună a lucrurilor, frumusețea vietii.
Demult, a venit la un preot, un om tânăr tare necăjit și l-a întrebat:
Părinte ce să fac cu viața mea, nimic nu-mi merge bine, oricât aș munci și orice aș face. Ce este rău cu mine ? De ce nu îmi găsesc liniștea? De ce nu sunt mulțumit de viața mea ? Am de toate dar nu sunt mulțumit.
Preotul a luat, atunci, o sticlă și, după ce a umplut-o pe jumatate cu apă, a pus-o în fața omului necăjit de propriile nemulțumiri și l-a întrebat:
- Cum e această sticla ?
- Este pe jumatate goala!
- Vezi, i-a mai spus preotul - eu o văd pe jumatate plină.
În viață, trebuie să vezi partea frumoasă și plină a lucrurilor. Nu este greu, mai ales că în toate există ceva frumos. Dacă vom ști să privim natura, vom vedea frumusețe și bogăție. Daca vom ști să-l privim pe om, în adâncul lui, vom vedea bunătate și dragoste.
Privind astfel viața și oamenii, devenim noi înșine mai frumoși, mai buni și ne vom mulțumi cu ce avem.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu