sâmbătă, 1 februarie 2020

Jurnal de dragoste necreată - Cap XLVIII - Toată viața noastră este o infinită minune de la Dumnezeu! Toată!

Într-o zi am plecat spre cineva special foarte drag, Rodica, pentru o rugăciune la Moeciu şi pe drum mi-am dat seama că am uitat pur şi simplu să pun la mine un epitrahil deși eu niciodată nu mă lipsesc să am în mașini cu mine. 
Am intrat în Brașov cu gândul să cumpăr de la un magazin unul să îl sfințesc si apoi să slujesc cu el. 

Am oprit la o librarie cum am intrat în oraș doar să întreb de unde aş putea in Braşov să cumpăr. 

În librarie s-a petrecut minunea, întrebând, o doamnă* de acolo mi-a spus că nu ştie unde aş putea găsi, probabil pe undeva prin centru, dar că are cu dânsa acolo două sfinte epitrahile de la Maica Stareță Filofteia, nepoata Părintelui Stăniloaie, cu binecuvântarea maicii după adormirea dânsei de a le dărui cui o avea nevoie de ele și o fi rânduit de Dumnezeu. 

Unul a fost rânduit de Dumnezeu să imi fie spre slujire mie păcătosul.

*Doamna se numește Lidia-Claudia Făcăleț.

Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!

In foto este Măicuța Stareță Filofteia de la care am primit acest dar minunat din Cer prin dna. Lidia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu