sâmbătă, 22 februarie 2020

Jurnal de dragoste necreată - Cap LXXIX - Lucrul cel mai scump pe lume

Lucrul cel mai scump pe lume
Ți-e Biserica din sat.
Asta să nu uiți române,
Și icoana de la geam.

La Biserica din sat
Unde ai fost Botezat
Ai primit pe Duhul Sfânt
Si Înger să te-nsoțească
Prin viață pân la mormânt.

Când mergeai împiedicat
La Biserica din sat
De mâna bunicii luat
Și primeai copile drag
Pe Hristos cel Înviat.

Asta te-nvăța bunica,
Tu copile să n-ai frică
Dumnezeu este cu tine

De acum pe veci-nainte
Până-n cerurile sfinte.

Anii au trecut în zbor
Și ești om la casa ta.
Dar române n-ai uitat
Bunii, Biserica ta din sat.

Din iubire și din dor
Astăzi este ziua lor.
Ei doar au zburat puțin
Și-odihnesc aripile, munca, ostenelile.
Te privesc din Rai de sus
Dacă lumină le-ai pus.

Și se bucură știi bine
Că un bob de grâu le-ai dat
Îndulcit cu miere bună
Și cu lacrimi alintat
Dus în coșnița cea nouă
La Biserica din sat.

Puțin vin peste mormânt
De la via lor din deal.
O lumânărică aprinsă
Lângă Cruce pâlpâind.
Și un ,,Dumnezeu să-i ierte,,
Spus din inimă cu dor
Taie cerul și ajunge în Rai la inima lor.

m.i

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu