Când rușinea a murit.
Cine nu poate să mintă
Este pe față mințit.
N-o veni sfârșitul lumii
Dar nici departe nu este
Bătrânii de optzeci de ani
Își iau tinere neveste
Nimeni nu mai are milă
Mor copiii nemâncați
Noi în colivii de aur
Creștem șerpi la sân purtați
Cumpărăm pui de găină
Hrană vie să le fie.
Când ne îngrășăm prea tare
Hainele nu ne mai vin
Le dăm la săraci și gata
Chiar pe loc ne mântuim.
Să muncim, suntem bolnavi
Lenea e o boală grea.
Nu prea mai au leac sărmanii
Cei ce suferă de ea.
Unii visează doar bani.
Banul le e domn şi lege
Pentru bani se vând pe sine
Cu banii în iad vor trece.
Crime mari sunt pentru bani
Pentru bani frații-s dușmani.
Și iubiri banii destramă
Banul n-are tată n-are mamă.
Azi trădarea e virtute
Prostia și ea la fel,
Parvenirea este cinste
Măndria la înalt nivel.
Lumea asta e bolnavă
Omul nou bolnav și el
Fără Dumnezeu viața
N-are sens și niciun țel.
Mi-nțeleg acum bătrânii
Când spuneau că la un timp
Multe necazuri vor fi
Și ferice de cei care
N-morminte s-or odihni.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu