joi, 20 februarie 2020

Jurnal de dragoste necreată - Cap LXXVII Credeți și veți avea după credința voastră.

Tot dar absolut tot ceea ce cerem sau ce am cerut la Dumnezeu pentru ceilalți sau pentru Sfânta Biserică a împlinit pe loc. 

Odată eram îmbrăcat în toate veșmintele la proscomidie și nu mai puteam ieși din biserică. Trebuia să încep Sfânta Liturghie. Aveam nevoie în Altar de hârtie prosop să șterg Sf.Potir. Doar am gândit cum să fac sau pe cine să trimit să-mi ia. Fără să mă aștept sau să știu, vine Simona la slujbă și zice:

,,ți-am adus hârtie prosop că poate e bună pe aici,,


Altă dată eram în Biserică singur și mă rugasem apoi cumva mă pierdusem în gânduri îngrijorat dar fără să deznădăjduirea, că o factură foarte mare la energia electrică a bisericii ar fi dus la debranșare neexistând posibilități. Voiam să închid ușa, plecam era cam târziu. În spatele meu cineva spune:
,, se mai deschide puțin să mă rog și eu?,,
După ce a intrat și s-a rugat persoana respectivă mă întreabă ce nevoi sunt acute și ce ar putea face.

Fără vreun gând că m-ar putea ajuta doar am zis de factura la lumină. Îmi spune:
,,Îmi dați factura să v-o achit eu?,, zic da, dar știți... suma este cam mare și nu știu ce să spun. A luat factura și după două zile a trecut înapoi spre Pitești. A întrebat unde stau și a venit si mi-a restituit factura si chitanța, achitase.

În afară de un nume de botez pe care îl pomenesc și acum nici azi nu știu cine este. Dumnezeu lucrează prin oameni. Să țineți minte aceasta.

Pot continua cu exemple multe din cei peste 20 de ani. Nu mă refer la a cere ceva la Dumnezeu, nu la obiecte și nu la mândrie.

Căci Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, tata așa zicea. Tot ceea ce într-adevar este de folos Dumnezeu împlinește și știe ceea ce este necesar vieții noastre, nevoile și inima omului.

O minune a Sfintei Parascheva

M-am gândit mult într-o seară cum să construiesc un perete din cărămidă și beton de 2 pe 1 lângă poarta de intrare din curtea bisericii în care să montez o icoană a Sfintei Parascheva în mărime naturală, cum să fie icoana, pe pânză sau pictată frescă direct pe peretele tratat, cum să o luminez, mi-am făcut în minte tot felul de schițe și planuri ca un copil nerăbdător. Ce cărămidă voi folosi și cum o voi zidi să țină cat mai mult timp.

Dimineața până să plec, Teo s-a trezit să îmi spună că a avut un vis frumos, Sfânta Parascheva a venit in visul lui  la ușa camerei și l-a strâns în brațe. Avea atunci 7 ani și nu îi spusesem seara nimic despre gândurile mele.

m.i

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu