Dimineata. Te-am implorat sa mai stai. Sa ma pierd privindu-te, sa bei un ceai cu mine inainte sa pleci, dar tu ma intrebi in gand:
,,Ce ai cu mine? Nu raman.,,
Iti raspund cu voce tare...
Am gura amara de cuvintele care nu stiu sa urle de dor si sa se prefaca colier la gatul inimii tale. Ma ard buzele, buzele ma dor de nesarut. Te privesc uluit. Nauc. Esti divin de frumoasa. Am inteles ca niciodata nu am sa te inteleg. Intelegandu-te innebunesc, sau innebunesc iubindu-te. Doar cerul stie cat te-am asteptat sa vii.
Daca pleci, ia-mi tot ce vrei, dar nu-mi lasa intrebari. Cred ca am inima plina de tine. Ai stiut mereu sa pleci cand imi era mai draga lumea. Insa un lucru ai uitat -lumea mea esti tu. Stiu acum ca vreau sa visam acelasi vis, dar cu ochii deschisi.
Daca as scrie tot ce simt as scrie nesfarsit. Niciodata nu m-am gandit ca ceea ce imi doresc s-ar putea sa ti se si intample intocmai pentru ca noi suntem o singura fiinta. Stiu ca toate visurile au pretul lor.
Mi-am platit calatoria spre fericire, vin cu tine. De azi totul se va schimba.
-m.i-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu