vineri, 24 ianuarie 2020

Jurnal de dragoste necreata - Cap XXVI - Marea dragoste

Imi vine-n minte soapta ce mi-ai scris-o pe inima si dulceata unica a ultimului sarut.


Am in sange nevoia de noi, in zborul calului inaripat care ma poarta la tine si pe care il hranesc cu jarul inimii mele! 

Tu stii... este atat jar in inima mea din iubirea ce-ti port, simt ca as putea topi muntii de titan care ni se impotrivesc. Sar in sa, gandul ca ajung la tine imi da putere sa unesc pamantul cu cerul. Si il unesc. Iubindu-te, simt cum intreaga lume se da la o parte din fata mea in zborul asta catre tine. Iubirea ce-mi impartasesti imi da o forta de telamon. Cu tine cutreier timp, mari si oceane de visuri, cutreier sentimente, sperante, impliniri si impletiri de gand. Tu esti sensul firesc al cuvantului dor. Ochii ma dor daca nu sorb in ei lumina ochilor tai, mainile ma dor daca nu te cuprind, urechile ma dor cand nu te aud. 

Cu noi lumea a inceput. Intr-o clipa sunt la fantana fericirii, locul nostru de intalnire-eternul loc, imparateasa mea, doamna mea, stea minunata a stelelor de pe bolta cerului din sufletului meu. Principessa preafrumoasa, imi incarc venele cu tine, cu mirosul tau de trandafir alb dupa ploaia de dimineata, te simt cum imi treci prin inima si imi racoresti toata fiinta cu apa vie a sarutului tau ametitor. Iti mangai parul culoarea ambrei si degetele mele se impletesc in firele lui mestesiugite cu multa grija de mari mesteri faurari, privesc in ochii tai tarmul mirific unde creste si traieste dragostea fara sfarsit. Marea dragoste. 


Imi vine-n minte soapta ce mi-ai scris-o pe inima si dulceata ultimului sarut. Sunt viu doar pentru ca tu existi! 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

-m.i-

Un comentariu: