Este uimitor cum lucruri care până mai ieri ți se păreau normale azi le vezi într-o altă lumină cu susul în jos. Este uimitor cum anumite persoane, aşa când te aştepți mai puțin îți ies de la inimă la fel ca frunzele uscate care se desprind de copaci și cad. Ce ar mai putea face copacul să le țină? Le-a crescut și hrănit cu seva propriei vieți. Pierdem oameni și lucruri, momente importante din neștiință din neatenție din nepăsare. Nu avem timp pentru cei care ne iubesc. Orice altceva este important. Mai important.
Apoi disperați încercăm să le găsim în oriunde. Ne agățăm de vise, de semne, de vânt de coincidențe deși coincidențe nu există.
Nu se mai întorc. Au zburat precum cuvintele. S-au dus. Rămânem pustii fără să realizăm.
Tocmai aici intră în rol ca în perioada cumplită de după al doilea război mondial după căderea Berlinului, profitând de disperarea oamenilor și sărăcia cruntă au apărut ,,jocurile,, de tip Caritas, știm toți de cine au fost inventate și gândite, și azi în zilele noastre profitând de slaba credință de deznădejdea multora, de depresia care este datorată secularizării tot mai accentuate, de deznădejdea realizării pierderii persoanelor care ne iubesc sau care ne vor binele, toți hoții și smecherașii leneși cărora munca le face rău, profitând de naivitatea multora dusă până la extremul prostiei, toți șarlatanii cu te miri ce ,,cursuri de guru,, diplome de la spiritul lui haret sau alte falsuri grosolane vând scump și foarte scump truisme. Mint pe față profitând de usturimea sufletească ale celor care sunt cuprinși de disperare.
De ce scump? Scump pentru că prețul dragilor nu sunt banii cum gandesc mulți ci tocmai esența vieții- SUFLETUL! Da dragilor, sufletul este ținta! Astfel diavolul cel urâtor de oameni probabil ,,ținând sfat,, și-a trimis armatele de demoni pe pământ să atragă în iad cât mai mulți naivi promițându-le ,,creștere spirituală și mântuire,, îndepărtându-i de adevăratul Dumnezeu. Așa se face că ,,împielițatul,, și-a deschis cabinet.
Cabinete sofisticate și cu nume multe de terapii diverse cu masaje, cu arome fine și mreje ademenitoare unde clienții simt furnicături în palme, pe corp, căldură, sunt puși să închidă ochii (oare de ce?) în loc să fie ajutați să-și deschidă cu adevărat ochii lor, sunt întorși în trecut în loc să fie îndrumați să meargă înainte (unde s-a pomenit la sfinții părinți vreodată să întoarcă pe cineva în închipuiri trecute?) Uneltele, toți repetenții, sau foști pușcăriași sunt văzători cu duhul, clarvăzători sau cine știe ce alte duhuri din adăncurile iadului la care nici n-ai gândi întruchipează, personaje obscure și dubioase care nu știu bine limba română, foști șmenari de piața obor, sunt parapsihologi, numerologi, terapeuți, vindecători teleportatori la klingonieni, reptilieni, și alte mizerii.
Toți inculții care n-au citit o carte până la ultima filă pentru că li se scurcircuitau creierele sunt psihologi vestiți (unii nu au nici cursuri liceale) sau ,,oameni cu har,, vindecători și chiar vraci care se substituie adevăraților medici făcând și mai mult rau persoanelor care apelează la ei. Toți aceștia sunt însemnați cumva de Dumnezeu prin pocirea chipurilor lor de la care a plecat Duhul Sfânt și pecetea harului. (Cum spuneau bătrânii noștri ,,să te ferești în viață de omul însemnat,,) au frunți extrem de ciudate, privire dubioasă, defect la ochi sau de exprimare, sunt agitați, defecte ale membrelor sau diverse accidente care le-au însemnat chipurile sub o formă sau alta.
Acești hristoși mincinoși încearcă prin orice împrejurare să arate că ei sunt credincioși au în birouri icoane care să demonstreze aceasta, dau clienților rugăciuni de citit și chiar acatiste sau psalmi, ,,miruri sfințite?!,, și chiar îi trimit pe aceștia pe la diverse biserici sau mânăstiri chiar și la ,,preoți,, uitând să spună cumva că preoții nu au nicio legătură cu așa ceva și că aceia la care ei trimit sunt ori caterisiți ori nehirotoniți de Biserica Ortodoxă.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Azi am dat o fugă prin bâlciul deșertăciunilor. Erau acolo lucruri mari şi lucruri mici, verzi şi uscate.
Iar vânzătorii de iluzii aveau totul la reducere.
Chilipir ce mai!
E o iarnă seacă fără zăpadă, fără ger și parcă iarna se mai gasesc încă iluzii. Îngheață sufletele cumva mai mult.
Şi totuși, şi totuși nu am cumparat nimic, aveam, am deja sufletul plin. Prea multe iluzii.
Să pornești la o asemenea vânătoare de amintiri şi iluzii nu este tocmai cea mai bună afacere.
Până la urmă pe cele frumoase nu prea le poți prinde iar pe cele urâte nu le poti alunga, doar timpul le șterge cumva și le uiți chiar fără să vrei printr-un ungher de suflet prăfuite de alte straturi de amintiri mai puțin frumoase.
Cred însă că cele mai frumoase lucruri se întâmplă celor care cred în ele.
Cele mai frumoase lucruri se întâmplă celor care au răbdare. Celor care mai au nădejde.
Dar cele mai frumoase şi minunate lucruri se întâmplă celor care nu se mai aşteaptă.
Tu ştii care este greșeala care se face pentru totdeauna?
Aceea de a crede că viața este neschimbabilă, că odată ce te-ai urcat într-un tren chiar şi greşit trebuie să mergi cu el până la sfârşitul destinației. Viața însă în sine are mult mai multă fantezie decât noi şi chiar când crezi că te afli într-o situație fără scăpare, când ajungi la disperare maximă, cu viteza unei rafale de vânt totul se schimbă, chiar atunci când te aștepți mai puțin Dumnezeu nu te lasă singur şi de la un moment la altul te trezeşti fără să ştii că trăiești o viață nouă. Speranța și credința nu trebuie să moară niciodată.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu