Candva am avut un vis. Eram intr-un parc, parculetul din capatul strazii Ing.Teodoru de la noi unde ma jucam cand eram copil si dintr-o data s-a iscat asa din senin un vant puternic si m-a luat, m-a ridicat ca pe o frunza, sus, apoi deasupra copacilor si doamne, zburam.. m-am ridicat sus, tot mai sus si era atat de bine... eram usor, aproape ca ma desprinsesem de lume. Mi-am dat seama si atunci m-am speriat tare.
De teama am inceput sa ma rog lui Dumnezeu si incet, usor, am inceput sa cobor si sa revin pe pamant. A fost un moment divin. O clipa de fericire adevarata pe care cuvintele omenesti nu o pot descrie, ar fi prea sarace. As vrea sa zbor... m-as ruga sa mai pot zbura sa fiu curat si stiu ca nu as reveni nicio clipa.
Povestit de Nuțu. In memoria sa, stiind ca acum are aripi in Rai.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu