Se spune că ştiința ar afirma prin diferite studii că sufletul omului ar avea 21g. Vedeți dar cum din cele 21 de g se nasc mii de sentimente, zeci de mii de lacrimi de fericire sau necaz, griji, bucurii, tone de speranțe, vise, visuri împlinite, fluturi în stomac, nădejde cât un munte, temeri, iubire infinită ș.a.
Păcat că nu toți cred că au suflet. Cel mai trist la cei ce nu au credință, cred, este faptul că ei mor și punct. Sunt doar niste mașini, sau poate maimuțe evoluate.
Nicio șansă nu își mai dau ei singuri bieţii să își revadă vreodată copiii, părinții, soții și pe cei purtați în inimă, în gânduri sau pe cei dragi care părăsesc lumea aceasta.
Ei singuri mărturisesc necredința lor cumplită, pierzătoare: ,,nu cred că ne vom mai vedea sau revedea vreodată) Din necredință nu se vor mai vedea niciodată (vă dați seama ce cumplit și trist) pentru că firesc după necredința lor nu mai există nimic.
Cei ce cred, sunt vii și rămân vii. Prin credință ei nu mor niciodată ci trec la viața cea veșnică. Credința biruieşte noțiunea de timp. Prin credință si prin rugaciune, cei vii comunică cu cei adormiți.
Cei ce cred iubesc cu adevărat și cred că sunt iubiți. Nu înşală şi nu se înșală singuri nefiind siguri. Cred în iubirea lor. Fără credință nimic nu există și exemplele pot fi multe:
,,nu mai dau examen căci nu cred că îl iau/nu mă căsătoresc căci nu cred ca o să meargă/ nu iubesc căci nu cred că mă iubește/ nu ajut că oricum nu cred că asta ajută/ nu fac o casă, nu cred că o termin/ nu șofez căci nu cred că aș fi în stare/ nu fac o școală căci nu cred îmi folosește/ nu iau medicamente căci nu cred în efectul lor/ nu merg la medic căci nu cred că știe ce face/ nu cred că mă fac bine/ nu mai mănânc căci oricum cred că mor/ nu am credință căci nu cred nici în mine/ ș.a exemple pot exista continuu, infinit.
Aș întreba însă pe cei ce motivează necredință căci ei nu văd pe Dumnezeu, dacă unuia dintre aceștia îi moare un părinte de ex. cum pot dânșii explica cuiva că părintele lor a existat/ există. Cum?! Nu îl credem ,,pe vorbe,,. Dar poate nici el nu mai crede căci nu are dovezi. Prin necredință devine nesigur. Vedeți?!
Celui ce crede i se împlinesc toate după credința inimii lui, absolut toate, o virgulă nu piere neîmplinită de Dumnezeu pentru că ceea ce la om este cu neputință la Dumnezeu este cu putință.
Muncește în credință/ lucrează pentru a obține ceea ce crede că îi este necesar și reușește crezând în țelul său.
Celui care nu crede, nimic nu îi merge în viața aceasta pentru că oricum și dacă ar realiza câte ceva, nu crede în ce are.
Fără credință totul este un non sens. Toată frumusețea și priceperea omenească fără credință și fără iubire este ca ,,o cârpă de lepădat,, căci ,,o clipă numai, și pe toate acestea moartea le primește,,
Cei care nu cred nici nu există practic, ei nu cred asta. Sunt necredincioşi uitând de Învierea lui Hristos care a rupt legăturile morții, asemenea firii omenesti a Apostolului Toma care afirma că nu va crede decât dacă va atinge el, exact ca orbii sufleteşti despre care vorbim că nu au credință. Nu uitați că Tomei i s-a împlinit dorința când:
,,Uşile fiind încuiate de teamă şi Apostolii stăteau la cină, Hristos a venit în mijlocul lor şi le-a zis, Pace vouă!
Toma adu degetul tău încoace şi pune mâna ta în coasta mea, iar Toma atingând a simțit ranile şi semnul cuielor şi a zis, Domnul meu şi Dumnezeul meu!,,
Acesta este trupul omului pnevmatizat, restaurat de înviere, asemenea lui Adam înainte de păcat, aceasta este minunea Învierii, ridicarea omului la îndumnezeire, Adam cel nou vindecat, deşi a trecut prin uşile încuiate Hristos, nu era doar un duh, când Sfântul Apostol Toma a atins cu mâinile sale, a simțit ranile şi trupul lui Hristos real. Aşadar fără credință și fără iubire suntem pierduți, nimic nu suntem!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu