Avem nevoie de dor. Dorind iubim mai curat mai intens.
Avem cu toții nevoie de poezie.
Această magie fascinantă care încinge fantezia cuvintelor, care dezgoleste emoții şi naşte în spectrul inimii culori şi sentimente noi.
Avem nevoie neapărat de vise.
Această lume paralelă care răsare în inimi când soarele apune şi naşte la viață tot ce am uitat din lumea de dinainte de apus cândva.
Avem nevoie de iubire.
Această flacără pură, neatinsă care ne încălzește inimile când stau să-nghețe şi luminează ochii osteniți de lacrimile neputințelor.
Avem nevoie de iertare.
Această apă din izvorul nemuririi pe care buzele ce-o gustă în veci nu vor mai înseta de viață.
Avem nevoie de credință.
Această mană din cer lăsată ca merinde pe drumul spre înviere.
Avem nevoie de zâmbete.
Zâmbindu-ne împărțim bucuria.
Avem nevoie de înfățișări.
Îmbrățișându-ne împărtășim fericirea.
Avem nevoie de lacrimi.
Lăcrimând ne spălăm sufletele împovărate.
Avem nevoie de blândețe.
Fiind blânzi ne luam de mână cu îngerii.
Avem nevoie de răbdare.
Cu răbdare biruim neputințele.
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu