Visul- Epilog
Astăzi cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la Gărăgău și luând legătura cu PC Preot Paroh Teodorescu Valentin am aflat întocmai cum speram să descopăr.
Într-adevăr cu mulți ani în urmă Părintele Ioan Popescu a existat și a fost Paroh și slujitor al Bisericii din sat.
Nu se cunosc cu exactitate anii de slujire dar este născut pe 28 Martie 1865, nu se cunoaște anul decesului dar cavoul familiei este construit în anul 1930, părintele ar fi avut etatea de 65 de ani.
Că s-a mai întors sau a rămas pe acolo Dumnezeu știe aceasta.
Un alt amănunt important este că pe cruce scrie ,,Rugați-vă pentru ei,, iar în acel vis părintele asta m-a rugat. Să îl pomenesc. Iar chipul părintelui este aidoma celui care mi-a apărut în vis.
Mare și minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!
m.i 8 februarie 2020
Visul
Într-o noapte prin luna mai acum vreo 7-8 ani, am avut un vis ciudat.
Se făcea cumva că eram musafirul cuiva într-o casă părăsită de foarte mult timp, ca un conac cu parter și un etaj și deși era noapte iar in casa aceea erau mulți păianjeni și praf peste tot, am intrat fără vreun dram de teamă și mă plimbam prin ea urcând scara interioară impresionantă din marmura albă ca laptele cu o balustradă lucrată în fier forjat negru cu o mână curentă dintr-un lemn maron -stejar cred foarte frumos lăcuit.
Avea la parter niste ferestre foarte largi cu multe ochiulețe de geam din cristal prin care intra lumina lunii de afară și se vedeau stelele. Peste ferestre erau niste draperii grele din catifea mov destul de învechite.
Pereții erau zugraviți într-un crem murdar și o stanță tip rol auriu peste.
În holul de la intrare din fața scarii era un pian cu coadă care mi-a rămas în minte și urcând scara, sus la etaj am vazut multe tablouri vechi, teancuri de cărți peste tot multe cufere închise și un birou mare pe care erau multe scrisori și un ceas nemțesc cu pendulă destul de prăfuit.
Acolo dintr-o dată m-a întâmpinat in preot destul de în vârstă pe la vreo 75 de ani, subțirel cu părul alb bine îngrijit și pieptănat într-o reverendă neagră închisă cu năsturei deși pe piept cum purtau preoții demult și cu buzunar roșu și guler de cămașă albă.
Avea îmi amintesc bine mustață albă și barbă cioc foarte bine conturată. Mi-a spus că se numește Ioan și că sunt în Comuna Necșești, că aceea este casa în care dânsul a locuit cât a trăit și a slujit acolo. Se făcea cumva dimineață și stiam cumva eram conștient că trebuie să plec de acolo.
L-am rugat să îmi dea mie pendula eu fiind tare pasionat de lucrurile vechi și de mecanică, chiar perfect îmi amintesc că i-am zis ,,părinte dumneavoastră nu mai trăiți și nu mai aveți nevoie de ea,, și mi-a răspuns ,,că din vis nu pot duce nimic în viață dar că mi-o dăruiește dacă o pot lua,,.
M-am trezit din vis foarte marcat. Am plecat la Alexandria cu diverse și după-amiază am intrat la ceasornicarul de pe centru, Ionel, să îmi schimbe o baterie la un ceas. Locul unde repară ceasuri este destul de strâmt amenajat cumva într-un fel de tonetă din termopan. Agățată în spatele lui văd o pendulă și îl întreb dacă cumva e la vânzare.
Îmi spune că este a unei doamne în vârstă internată la spital și că nu știe dacă o va vinde dar o sună și îmi spune. Plec prin oraș cu treburi și aproape când uitasem mă sună Ionel și îmi spune să trec dacă mai vreau ceasul ca doamna o vinde pentru șapte sute de mii de lei cum erau atunci banii.
Trec și iau pendula încântat și cand ajung acasă la țară o pun nerăbdător pe o masă să o curăț și să mă uit la mecanism. Când o sucesc pe toate părțile rămân ca mut.
Deasupra ei cu un creion chimic din acela pe care îl băgăm în gură copii fiind și scria mov este însemnat ,,Preot I. Popescu- Gărăgău,,
__________________________________________
Aceasta un este o poveste este relatarea reală a unei întâmplări adevărate din viața mea.
Eu slujesc la Olteni de 21 de ani, Gărăgău este aprox la 25 km distanță foarte aproape de Necșești. Ionel este ceasornicar și are un centru de reparații ceasuri undeva prin centrul orașului.
Visul
Într-o noapte înstelată
Am avut un vis ciudat
Se făcea că-s musafir
Într-o casă, un conac.
Casa era părăsită
Cu păianjeni peste tot
Draperii de catifea
De la parter până-n pod.
O scară interioară
Marmură și fier forjat
Îmi aduc aminte bine,
Toată scara am urcat.
La etaj multe tablouri
Cufere și cărți de soi.
Un birou plin de scrisori
Și-o pendulă printre foi.
M-a întâmpinat un preot
Și mi-a spus că mai demult
El a locuit acolo
Cât a slujit pe pământ.
Că Ioan el se numește
Și comuna e Necșești.
,,Dacă vrei părinte drag
numele să-mi pomenești,,
Știam că vin zorii zilei
Și că trebuie să plec
L-am rugat să-mi dea pendula
Cât în viață mai petrec.
Mi-a spus că din vis în lume
Nimic nu se poate trece
Da părinte, sărut mâna. (zic)
Și la ușă mă petrece.
M-am trezit de dimineață
Tulburat de acest vis.
L-am considerat ispită
M-am rugat și amin am zis.
Am plecat cuprins de treburi
Visul l-am uitat de griji.
Duce omul peste zi,
Multe, nu le spun aici.
După prânz am observat
Ceasul de la mână a stat.
Am mers la ceasornicar
Să-l facă să meargă iar.
Pe perete am văzut
O pendulă de demult
Și am întrebat de ea
La vânzare-i sau e a sa.
E a unei doamne în vârstă
Adusă la curățat
Doamna-i în spital acum
Pendula n-a ridicat.
,,O întreb dacă v-o vinde,,
Fu răspunsul lui Ionel.
Am plecat cu treburi multe
Și-am uitat iar și de el.
După vreo trei ore bune
Mă sună ceasornicarul
Dacă vreau să trec s-o cumpar
Doamna a încuviințat anume.
Îi spusese că mă știe
Că sunt om pasionat
Pendula e pe ,,mâini bune,,
Va mai avea timp ,,de dat,,.
Și am cumpărat pendula
Tare m-am mai bucurat
Acasă nerăbdător
M-am apucat de studiat.
Am desfăcut mecanismul
Foarte atent l-am cercetat
Am lustruit și cutia
Chiar era aproape gata
Pe perete de fixat.
Însă deasupra cutiei
Ochii când ,,mi-am aruncat,,
Am descoperit un text
Citindu-l m-am tulburat.
Scria clar cu creion chimic
,,Preotul I. Popescu- Gărăgău.
Ce întâmplare.
Am visat?
m.i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu