Jurnal de dragoste necreată - Cap XV - Mergem la brat, tăcuți, vorbindu-ne prin zâmbete și priviri furisânde

Las murgul după atâta cale să-şi odihnească aripile în curtea Conacului Filareților mai lângă prima Gară ferată a Bucureşcilor la un ospăț cu jar încins bine si alerg grăbit cu ipingeaua fluturându-mi pe umeri prin Calea Viilor în sus spre Dealul Chirigiilor, să prind ultimul tramvai cu cai. Sprinten ca sageata arcului, ținând straşnic Cuțitul de Argint la cingătoarea de la brâu să nu-mi cadă în zbor, sar în el şi caii lui mă poartă mai iute ca gândul omului dincolo de Curțile Mitropoliei, hăt, mai jos, spre fântâna dorințelor a Saftei Crețulescu fiica cea mijlocie şi oacheşă a Domnitorului Constantin din Brâncoveni. Acolo, mândra mea fără pereche de frumoasă pe lume cu buclele ca ambra lucrate cu grijă de mari meşteri făurari m-asteaptă să ne plimbam amândoi pe-nserat printre stele spre Ulița cea Mare*.. şi mai în sus...

Ne-om opri noi timizi preț de o clipă la Hanul logofătului Iordache Crețulescu, mai la Puțul cu zale dincoace de Podul Mogoşoaiei să săturăm de sărutări fierbinți gurițe ostenite de-atât şi-atâta dor.. şi om gusta apoi din licoarea cea noua dupa moda de la Stambul, de-i zic cuconii cafelă, ascultând țitera veche a lăutarilor şcoliți la Viana, privindu-i îmbătat de drag ochii fermecători.

Îmi bat în suflet ca un ceas, tocurile parisiene ale pantofiorilor eleganți ce se arată sprinteni de sub rochia cu turnură de culoarea purpuŕă a vişinii putrede cu dalai turcoaz. Alai de flori  ne-nconjoară privirile şi felinarele deja aprinse, pâlpâind, fac jocuri rotocoale să ne sclipească ochii îndrăgostiți. Mergem la braț, tăcuți, vorbindu-ne prin zâmbete şi priviri furisânde..

Cât farmec are fâstâceala primelor întâlniri.. În lumina felinarelor de aràmă, umbrele noastre dansează amețitor şi se contopesc parcă într-o singură ființă ca atunci cândva pe la începutul lumii când noi doi eram un tot. Gândesc..

Îmi e atât de dragă. O iubesc! Si umbra i-aş îmbrațişa-o, numai să nu se vatăme de pietrele concasate şi butucii de nuc care pavează Ulița cea mare.

Ce fericit sunt că ea există! 

Dacă nu ar fi existat, Creatorul facea El o minune.

*azi Calea Victoriei

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

-m.i-