Asemenea sfintilor din veacuri cei purtatori de Cruce, ascunsi ca niste margaritare si raze de lumina in pamantul tarii, intre acestia cu mantie de smerenie, il vad si pe tatal meu, preotul Gheorghe, omul curat cu inima de diamant care si-a pecetluit viata prin dobandirea cununii smereniei.
Parintele Gheorghe s-a nascut in Bucuresti, in ziua de praznuire a Sfintilor Imparati intocmai cu Apostolii,Constantin si mama sa Elena, 21 mai a anului 1953, din parinti ortodocsi foarte evlaviosi-Constantin si Olga, care au mai dat Bisericii Ortodoxe inca doi preoti, Ioan si Constantin, care slujesc in Sfintele Altare si astazi. Dupa absolvirea scolii generale nr.117, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Bucuresti intre anii 1968-1973. A urmat apoi, intre anii 1973-1977, Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucuresti, fiind un bun student, iubit de profesorii si colegii sai.
Pe langa studiile teologice a cultivat si un talent personal, cel al picturii, inceput in 1973, la Scoala Populara de Arta si desavarsit odata cu promovarea examenului de pictor bisericesc. A pictat o biserica, a participat pe santierul de pictura la diferite biserici din tara si a avut numeroase expozitii de pictura pe diverse teme. Student stralucit al profesorului Nicolae Lungu, licentiat in Teologie si inzestrat de Dumnezeu cu minunatul talent al picturii.
S-a casatorit cu Georgeta Sava si a urmat calea preotiei, fiind hirotonit preot in Catedrala Patriarhala de catre vrednicul de pomenire, Preasfintitul Parinte Episcop Roman Ialomiteanul, si a slujit lui Hristos timp de 36 de ani, neincetat.
A fost preot paroh la parohia Sfantul Ioan Botezatorul Ciocoveni com. Valea Dragului din 1977 pana in anul 1988, cand a fost transferat prin concurs la o parohie mica din nordul capitalei, in fostul cartier Diaconescu, azi Baneasa, cu hramul Sfanta Maria-Herastrau, unde a slujit pana la trecerea sa la cele vesnice in anul mantuirii 2013. Parintele era un barbat inalt, frumos, demn, impozant, plin de prestigiu si cu o remarcabila personalitate.
Avea o voce ingereasca, atunci cand canta, mangaia sufletele. Cand il auzeam vorbind sau citeam din scrierile lui as fi dorit ca lumea intreaga sa auda cuvintele acelea pline de duh. Ascultandu-l pe parintele Gheorghe, vedeai, auzeai si gustai cuvântul vietii, leac al nemuririi.
Era de o exceptie ametitoare, parea neatins de pacat, asemenea unui sfant iesit parca dintr-o icoana. Cand vorbea despre Dumnezeu, din el izvorau o putere si o lumina pe care nu le pot defini in cuvinte omenesti. Simteam ca ce auzeam noi de la parintele Gheorghe era ceva purtator de har, era ceva minunat, care convingea sufletul, si parca convingea pana si oasele, ceva ce nu auzisem de la altii, ce nu auzisem de nicaieri. Nu vreau sa fac din el un sfant, dar era intr-un fel. Era plin de har, prin faptele sale se vedea ca fusese inzestrat de Dumnezeu cu darul inainte vederii.
Podoaba de suflet a parintelui Gheorghe era virtutea rabdarii. Rabdator indura greutatile si neplacerile vietii asteptand in liniste cu dragoste si intelepciune intrarea in Imparatia lui Dumnezeu, avand credinta vie ca ,,cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit.,,
Parintele Gheorghe simtea ca a trăi ca ortodox e o jertfire de sine, nu de un minut, nu de o zi, nu de o săptămână, nu de o lună sau de un an, ci de o viaţă întreagă, zi de zi, ceas de ceas, minut de minut si nu se cobora prea usor la lucruri mai prejos de cele vesnice.
Cand se ruga, din chipul parintelui Gheorghe parca ieşeau raze luminoase. Îi dojenea cu blandete pe păcătoşi, dar era tare bun cu cei care se îndreptau!
Duhovnic bland, urmând cu mare rafinament pilda Învăţătorului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, părintele Gheorghe a îngrijit cu o fără cusur dreaptă-socoteală şi negrăită milostivire desăvârşita libertate a fiilor săi, nepunând pe nimeni în vreun şablon, ci a observat cu precizie ipostasul sufletului şi chemarea celui de sub epitrahil şi s-a luptat să pună în sfeşnic lumina pe care Dumnezeu a aprins-o în fiecare dintre noi prin Taina Sfântului Botez, amintind prin însăşi viaţa sa cuvântul dumnezeiesc care l-a chemat şi care şi pe noi ne cheamă: ,,Fiţi Sfinţi, precum Eu sunt Sfânt!,,
Coplesitor amestecul de sfintenie si smerenie. Nicio clipa nu era cuprins de mandrie, agonisirea de lucruri trecatoare ii era de neconceput. Nu ravnea la nimeni si nu ura niciodata pe nimeni. Potrivnic ideii de a se pune in valoare, el nu se straduia sa fie, era! Vorbea cu multa blandete si cuvantul ii era ascultat. Tot timpul spunea ,, Sa va iubiti unul pe altul,,..
Parintele s-a silit în tot chipul mărturisit de Paterice şi în fiecare clipă şi către Împărăţia Cerurilor dinlăuntrul său şi din al fiecărei persoane pe care o întâlnea, fie faţă către faţă, fie pentru care se ruga.
A preţuit mai mult ca orice curăţia credinţei trăită prin curăţia inimii, nedespărţind niciodată cugetarea cea dreaptă de vieţuirea cea sfântă, astfel ca toată viaţa sa să se facă adeverire a Evangheliei lui Dumnezeu-Cuvântul. A urmărit ca Scriptura să se implinească prin faptele sale, şi ca totul în viaţa lui să slujească mântuirii oamenilor, atât prin efortul mărturisirii grăite, cât şi prin nevoinţa riguroasă şi permanentă, nevoinţă mai presus de fire pe care a sporit-o până la sfârşitul vieţii.
In prima parohie s-a confruntat cu multe greutati in anii grei de comunism, insa a reusit sa recladeasca biserica parohiei din temelii într-o perioadă foarte grea, cand alimentele erau pe cartelă şi era nevoit să hrănească şaptesprezece muncitori si sa o picteze personal in fresca. Slujba de resfintire a Sfantei Biserici a avut loc la data de 30 mai 1985, ocazie cu care parintele Gheorghe a fost hirotesit in rangul de sachelar de catre Preafericitul Parinte Patriarh Iustin Moisescu.
La data de 17 decembrie 1987 a fost transferat in Bucuresti, fiind numit preot paroh prin concurs, la parohia Sfanta Maria-Herastrau, o parohie modesta in partea de nord a Capitalei, in cartierul de case Diaconescu-Baneasa; Biserica, ridicata in anul 1953, purtand hramul Nasterii Maicii Domnului. Cu multa dragoste a slujit neintrerupt enoriasii sai si pe toti cei ce veneau la Sfanta Biserica. La Sfanta Maria, parohia pe care a iubit-o atat de mult si unde a slujit 26 de ani neintrerupt, nu a gasit nici Sfanta Evanghelie sau carti necesare cultului, cand a venit acolo ca preot parohia fiind vacantata de mai bine de un an după decesul preotului paroh care slujise acolo iar datoriile si indatoririle erau foarte mari, părintele trudindu-se greu pentru readucerea parohiei la zi cu toate. Imi amintesc copil fiind, cat ne era de greu si ca un mic ajutor financiar a primit de la parohia vecina Pipera. A infiintat dupa multa truda si alergatura din proprie initiativa si inteligenta un cimitir parohial nou in anul 1990, cu o suprafata de peste 2 H cumparand pentru parohie teren in Cartierul Baneasa la acea vreme terenurile fiind foarte accesibile si astfel a realizat unul din cele mai curate si frumoase cimitire ale capitalei pe care parintele il numea ,,Gradina Maicii Domnului,, si a construit o cladire noua pentru asezamant social in curtea bisericii si a readus parohia la viata spirituală și duhovnicească.
Intrega viaţa şi nevoinţa parintelui Gheorghe, este pildă luminoasă şi dreptar de aur sfânt pentru cei ce însetează după împărtăşirea cu roua duhovnicească şi flămânzesc după mana harului, după dulceaţa faptelor bune, după petrecerea curată în dragoste şi smerenie cu Hristos şi cu oamenii, după înţelepciunea cea de Sus, după moştenirea bogăţiei nepieritoare a vieţii veşnice. Din ostenelile, rugaciunile, viata plina de smerenie si rabdare a parintelui Gheorghe învăţăm care sunt armele duhovniceşti ale luptătorului lui Hristos şi care este armura credinţei şi a plinirilor în care trebuie să ne împlătoşăm, spre a dobândi si noi chemarea de fiu al lui Dumnezeu şi moştenitor al împărăţiei Cerurilor.
Asemenea atâtor sfinţi care, smeriţi, rareori se lasă amintiţi, pilda vieţii parintelui Gheorghe este unică şi încântătoare.
Chipul bland şi ochii sai albastri plini de lumina ca doua ferestre spre cer, pătruns de Duhul Sfânt, al sfinţiei sale, parintele Gheorghe va rămâne veşnic în inimile celor ce l-au cunoscut si pe care i-a pastorit.
Parinte Gheorghe bland si grabnic ascultătorule al inimilor celor sărmani si neajutorati roaga-te Domnului să nu ne lipsească de tine nici în cele ce vor fi în veacul acesta, nici în cel ce va să fie, ci să fim întru duhul dragostei sfinte cu toţii una, precum şi pe tine împreună cu Dumnezeu unit te-a făcut. Amin!
Tată scump, Părinte, te strig și-ți mulțumesc..
Și n-am cuvinte, graiul mi-e sărac
Sa-ti laud faptele cum se cuvine.
Nadejdea prinde aripi cand mi-apari in vis.
Sunt slab.
Ma iarta si te roaga pentru mine!
fragment din cartea ,, Chip al smereniei, parintele Gheorghe..,, pag.24 M.I.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu