marți, 28 ianuarie 2020

Jurnal de dragoste necreată - Cap XXXVIII - Parvenitul

Poate cumva auzi Păcală
Că în viaţă nu contează
Doar cât de sus poți să te urci.
Contează înainte de toate
Pe ce cale mergi să ajungi.

Cu toții dând vina pe viață
Să se descurce, asta învață.
La grădiniță când te duci asta auzi:
,,Învață-te să te descurci,,
,,Uite Ionel s-a descurcat,
Șiretul singur și-a legat,,
Așa de mult s-a descurcat,
Că numai repetent a stat.
Ieri repetent, azi deputat.

Ce vrei să faci? S-a descurcat!
Ieri vindea fier, azi senator.
S-a descurcat. Uluitor!
 Să citească chiar nu știe,
Are talent la șoferie. S-a descurcat. Cum?
Doar el știe!
Anatomia nu-i plăcea, la fel nici școala, era grea.
Azi e chirurg, s-a descurcat. Să te descurci e minunat.
Să te descurci și tu de vrei
Să nu ajungi pe mâna lui.
Avea tarabă vindea blugi,
Azi e patron, s-a descurcat.

Mai pe caiet mai pe sub raft, îi merge bine, a scăpat.
Dacă eram și eu nepot mă descurcam căci știu ce pot.
Primar să fii, că te descurci chiar dacă toate le încurci.
Nerod să fii, de te descurci, rău niciodată n-o mai duci.

Limba română suplinea se mira și mă întreba, cine-i Manole, cum zbura, de sus el când s-a aruncat?
Nu știu cucoană, s-a descurcat.

Dar și 'mneaei s-a descurcat, postul la școală l-a păstrat.
Ce să vă spun?
 Te și crucești, toți se descurcă ca-n povești.

Își fac palate în trei zile și peste tot răsar doar vile.
Și fiind mama ei de viață
Să se descurce toți învață
La grădiniță când te duci asta auzi:
,,Învață-te să te descurci,,
,,Uite Ionel s-a descurcat,
Șiretul singur și-a legat,,

Cum? Știu ei cum, s-au descurcat.
Unde au ajuns nici n-au visat.
,,Școala vieți,, dacă absolveam,
Cu toții azi ne descurcam.
Concluzia e tristă poate, ce învățământ, ce sănătate?

De te descurci chiar ai de toate!

m.i

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu