Jurnal de dragoste necreata Cap XXXI - Călătorie pe mare la porțile Levantului

Azi ploua mărunt parcă, și dis de dimineață razele firave de soare încercau să se strecoare până în suflete dincolo de pâcla și ceața umedă a iernii hâde fără pic de fulgi sau ger. Iau bulevardul în piept și urc grăbit spre Capșa, pe lângă Teatrul de revistă Constantin Tănase. 

Am ajuns într-un final, deși trebuia să fi fost aici de mai bine de  jumătate de oră. Dar ca niciodată, am întârziat.

- Domnul, ca de obicei?

- Da, dar să fie amară tare, poate așa îmi îndulcește ziua asta în care am nevoie de multă răbdare. 

 (îmi dau seama că am gândit cu voce tare) și 

încerc cumva să îmi așez hârtiile și le pun cap la cap, aștept. De întâlnirea asta depinde șansa mea să fac acel film. 

Cad așa pe gânduri, mă văd rătăcind în vreun port prin părțile Anatoliei*, fără un scop anume, cu ea de mână, sărutând-o încet și poate doar să ascultăm vechi poveşti despre mare istorisite pătimaș de marinari bătrâni și cu chef de vorbă,uitați de ani, sau îmbarcați pe vreun barcaz viteaz în lupta cu valurile mărilor ce transportă cafea şi alte minunății de mult uitate, în exoticul Levant.

*anatolia în limba greacă înseamnă răsărit de soare/ Anatolia (În limba greacă numele înseamnă "răsăritul soarelui" sau "est". Cuvântul turc Anadolu este derivat din versiunea greacă.)

Regizorul căci cu dânsul aveam de discutat mă studia atent de la două mese depărtare, privindu-mi foarte atent toate mișcările. 

- Tinere, zici că ești nerăbdător să mă cunoști?

- Iata-ma, sunt aici, ai zece minute sa imi castigi interesul, te ascult.. altfel... (și bate cu degetele în măsuța de sticlă) 

-Trebuie să ai o poveste bine ticluită, eu n-am timp de prostii.

- Călătoria de care vă scriam... știți, am găsit soluția... avem finanțarea.

Mereu mi-am imaginat în cele mai mici detalii o călătorie pe mare dincolo de porțile الشام, Ash-Shāmului muncind pe punte ca simplu marinar. Și la sfârșit poate eu să fiu un marinar bătrân cu barba albă ca zăpada şi tolba inimii plină de poveşti cu aromă de vechi fanar.

Să fi navigat pe toate mările lumii, atât de mult să fi navigat, că era să fi căzut de pe pământ.

- Tinere, stai.

- Nu am timp azi, a venit ea, a ieșit soarele, dar domnule aveți zece minute luni, să mă convingeți să vă iau cu mine în această călătorie extraordinară peste timp!

- Îmi placi tinere, nu mă așteptam.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

-m.i-