joi, 23 ianuarie 2020

Jurnal de dragoste necreată Cap XXV - Moartea?! ,Dumnezeirea mişcă spre Sine toate lucrurile care sunt capabile de iubire.... Sf. Maxim Mărturisitorul

Ceea ce pentru mica tărâtoare (omida), cu o viață chinuită, inseama sfârșit, pentru un fluture înseamnă viață, înseamnă zbor curat, roua florilor, rai desăvârșit. 

Bobul de grâu trebuie îngropat pentru înviere, pentru a se naște la viață.
Soarele apune intr-o parte a lumii dar imediat răsare în alta.
Pentru mai sceptici fizica cuantică a demonstrat științific și ea că moartea nu există.

Păi bine asta știe orice băbuță fără prea multă carte dar cu multă credință nădejde și dragoste de pe aici de la mama ei încă de acum 100 de ani care știe de la mama ei de acum două sute de ani și tot așa din neam în neam. Doar cu iubire. Cand mâna ,,babei,, face semnul sfintei cruci, unește cerul cu pămîntul într-o clipă, moartea dispare ca noaptea în fața zorilor de zi, ca întunericul în fața luminii, aia fizică cuantică și spectroscopie optică.

În fața credinței dar mai ales a iubirii de cele mai multe ori științele rămân repetente.

Iubirea este moartea morții. Iubirea trece peste. Dacă cineva iubește pe cineva iubește și dincolo de mormânt, mai profund pentru că se adaugă dor. Și dorul e plămadă din iubire o accentuează. Iubirea este viată infinită. Dumnezeu este Iubire. Din iubire a făcut totul! Atât de multă iubire de necuprins:

,,Să facem om după chipul și asemănarea Noastră,, Domnul Dumnezeu Facere 1-26

Ce iubirea mai mare? Ne-a dat totul!


m.i

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu